Editorial

Caracatiţa Markuşa

Cum credeţi, ar îndrăzni Curtea Constituţională să declare acest decret ca fiind anticonstituţional? * Citez din TIMPUL de ieri: „Un bărbat din oraşul Străşeni, nemaiputând să-şi suporte mama bătrână şi bolnavă, a adus-o, vineri dimineaţă, la Chişinău şi a lăsat-o pe scările Casei Guvernului, ca statul să aibă grijă de ea”. Dincolo de drama umană şi de monstruozitatea gestului, mai există ceva – convingerea acestor mutanţi că „statul trebuie să aibă grijă” de mama lor. * În continuarea ideii: am văzut scene – similare ca filosofie – din zona calamităţilor din lunca Prutului. Ostaşii Armatei Naţionale, încă nişte copii, slăbuţi şi sleiţi de puteri, cară în spate saci cu pământ să întărească digul. În preajmă, sinistraţii, bărbaţi puternici, în toată firea, cu feţe roşii, stau tolăniţi sub un gard. Alături de ei, alţi patru sinistraţi zdraveni joacă cărţi. Întrebaţi de ce nu cară şi ei saci, unul răspunde filosofic: Da’ ce avem noi cu asta? Asta-i treaba statului… * Suntem obişnuiţi să criticăm guvernul, şcoala, partidele politice, primăriile ş.a.m.d. că nu-şi fac datoria. Mă întreb însă cine-i vinovat de apariţia şi existenţa în societatea noastră a mutanţilor de genul celor de mai sus, care sunt convinşi că „statul trebuie să aibă grijă” de casa lor şi de… mama lor? * Moartea Mădălinei Manole a pus în lumină mai multe probleme ale societăţii româneşti, dar şi ale presei. Au excelat PRO TV, „Realitatea TV”, „Antena 3” şi „Antena 1”, care, cu o pasiune de necrofil, erau gata să coboare şi în groapă ca „să transmită imagini” ce le-ar spori ratingul. Sunt de acord cu concluzia unui expert care afirmă că singura cu adevărat ponderată a fost Televiziunea Română. Aici s-a amintit despre înmormântarea cântăreţei doar la finalul zilei, după ştirile sportive şi meteo, arată sursa citată. E o lecţie utilă şi pentru televiziunile de ştiri de la Chişinău. * Tot despre presă. O agenţie de ştiri de la noi, care credeam că are obraz, dă o ştire cu titlul „Decretul lui Ghimpu a fost criticat şi de secretarul general al Consiliului Europei”. (E vorba despre decretul prin care ziua de 28 iunie 1940 e declarată drept zi a ocupaţiei ruseşti.) Citesc ştirea şi nu găsesc criticile. Caut sursa la care se face trimitere – nu găsesc o asemenea ştire. Căpşunica de pe tort e ultima frază din… „ştire”: „Decretul a fost dur criticat de unele forte politice din ţară, dar şi de către Duma rusească”. Simţiţi cu câtă plăcere e scrisă această frază? * A apărut cică, şi la Chişinău, o caracatiţă care prezice viitorul. O cheamă Markuşa. La ultima şedinţă cu caracatiţa, liderul unui partid a rugat-o pe Markuşa să prezică rezultatele alegerilor parlamentare şi prezidenţiale din toamnă. Iată pronosticul ei: comuniştii vor forma un bloc electoral cu toate partidele mici (Şelin, Pasat, Klimenko ş.a.), apoi vor intra în alianţă cu PD şi vor câştiga preşedinţia. Preşedintele ales de întreg poporul, M. Lupu, îl va desemna premier pe Şelin. Ce să zic? Vom trăi şi vom vedea. Ceea ce mi se pare cert în legătură cu această caracatiţă e să le cerem liderilor Alianţei, înainte de scrutin, să declare public, cu mâna pe inimă, dacă după alegeri vor face sau nu alianţă cu comuniştii. Ca să ştim cum votăm…

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *