Timpul.md

Actualitate 11 Ianuarie 2020 | 06:27

Cât de performantă este tehnica militară a Rusiei?

În acest moment există discuții aprinse pe plan internațional în jurul doborârii aeronavei Boeing 737 lângă Teheran, tragedie în urma căreia și-au pierdut viață 176 de persoane, majoritatea cetățeni canadieni.

Până de curând, informațiile au fost contradictorii, Iranul negând vehement că ar fi doborât avionul chiar și accidental. Ba mai mult, ca orice pseudo-democraţie care se respectă, minciuna a luat cuvântul chiar de pe buzele unui oficial al statului. „Astfel de zvonuri nu au niciun sens”, a declarat directorul Autorităţii Aeronautice Civile din Iran şi adjunct al ministrului Transporturilor, Ali Abedzadeh, pentru că, la câteva ore după declarația sa, întreg spațiul media să fie inundat cu probe video privind lansarea spre avion a unei rachete antiaeriene.

Mai mult, surse din comunitatea de informații a SUA au declarat pentru CBS News că serviciile secrete americane au identificat inițial semnalele distincte ale unui radar care tocmai fusese activat, un satelit militar detectând de asemenea amprentele termice provenind de la două lansări de rachete antiaeriene, cel mai probabil SA-15. La puțin timp, satelitul a detectat o nouă amprentă termică, provenită în urma exploziei în aer a aeronavei civile.

Acuzațiile asupra regimului de la Teheran curg așadar acum din toate părțile. Premierul canadian Justin Trudeau a declarat joi că are informații din surse multiple, inclusiv canadiene, care spun că Iranul a doborât avionul.

”Avem informații din surse multiple, inclusiv de la aliații noștri și de la propriile servicii” ce ”indică că acest avion a fost doborât de către o rachetă sol-aer iraniană. E posibil să nu fi fost intenționat”, a declarat acesta.

Însuși președintele american, Donald Trump, și-a exprimat propriile dubii cu privire la motivele prăbușirii avionului ucrainean în Teheran, în urma căruia au murit 176 de oameni: ”Am dubiile mele. Am sentimentul că ceva teribil s-a întâmplat. Cineva ar fi putut face o greșeală”.

Este vorba așadar despre un atac intenționat – fie el și accidental – al forțelor armate ale Iranului. Chestiunea însă devine interesantă pentru noi din alt punct de vedere. Conform celor aflate până acum, cel mai probabil avionul a fost doborât de un sistem antiaerian de fabricație rusească TOR-M1, pe care forțele NATO îl denumesc SA-15 și care este catalogat în clasa sa (sisteme antiaeriene cu rază scurtă de acțiune) drept unul dintre cele mai performante echipamente rusești.

Și aici este întrebarea care ne interesează pe noi: cât de performantă este cu adevărat mult lăudata și ,,înfricoșătoarea’’ tehnică rusească? Iar întrebarea nu este deloc una retorică.

Asta pentru că acest accident nu este singurul. Acum câțiva ani, în 2014, deasupra Ucrainei era doborât avionul Boeing 777 aparținând Malaysia Airlines, în accident pierind 283 pasageri și 15 membri ai echipajului, tragedia întâmplându-se tot din cauza tragerii accidentale cu o rachetă de proveniență rusească, de această dată cu rază medie de acțiune, aparținând unui complex de rachete tip SA-11, catalogat la rândul său drept vârf de gamă al tehnicii militare rusești.

Marea problemă este că, atât aeronava doborâtă acum câteva zile, cât și cea distrusă deasupra Ucrainei, aveau la bord ceea ce obligatoriu trebuie să aibă orice aeronava civilă: un banal transponder. Adică un aparat care transmite un semnal radio ce identifică avionul care îl posedă că este o aeronavă civilă. Ori observăm că în ambele situații, mult lăudata tehnologie militară rusească a dat greș în a face diferența între un avion militar și un avion civil care semnalizează clar statutul său.

Ca să nu mai vorbim că nu este capabilă să facă diferența dintre amprenta radar a unui avion militar și cea a unei ditamai aeronave civile capabile să transporte sute de pasageri. Unde este deci așa-zisa supremație rusească în armamentul antiaerian? Nu este vorba oare doar de multă propagandă, acolo unde Rusia stă într-adevăr bine?

De ce ar mai trebui să ne fie atât de frică de mult lăudatele complexe de rachete antiaeriene cu rază mare de acțiune S-300 și S-400, dacă la baza lor stau aceleași tehnologii și softuri de la suratele lor mai mici, ce au dat greș în medii în care războiul radioelectronic lipsea cu desăvârșire, fapt care nu se întâmplă în cazul unui conflict serios?

Și la urma-urmei, de când nu am mai auzit de un succes real și masiv al rachetelor antiaeriene rusești?

Să recapitulăm: în ultimele două decenii, armata israeliană pur și simplu s-a ,,jucat’’ cu cele mai moderne sisteme antiaeriene siriene, proaspăt achiziționate din Rusia – fie a reușit să le distrugă la propriu, fie le-a făcut inutilizabile cu ajutorul unor sisteme moderne de război electronic.

În ambele războaie cu Irakul, precum și în războiul din Iugoslavia, cu mici excepții, sistemele antiaeriene rusești/sovietice s-au comportat execrabil în fața aviației NATO. În conflictele arabo-israeliene din anii 1980, idem.

Și atunci, nu mai bine râdem noi la urmă, după ce alții râd de noi, că ne dotăm cu rachete Patriot?

https://www.jurnalistii.ro/  

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus