Timpul.md

Actualitate 10 Decembrie 2020 | 09:20

Cazul Colţescu: o festă a limbii române

Scandalul din jurul arbitrului român Sebastian Colţescu este genul de incident straniu, care se naşte din senin şi din vina nimănui, dar care, prin deznodământul său, poate produce consecinţe incalculabile: vom putem măsura cu precizie micrometrică până unde au ajuns excesele corectitudinii politice.

Să stabilim mai întâi faptele. Marţi seara, se juca la Paris meciul de fotbal dintre Paris Saint-Germain şi echipa turcă Istambul Basaksehir, meci fără absolut nicio miză fotbalistică în afară de cea a palmaresului şi arbitrat de o echipă de români. În minutul 14, arbitrul central Ovidiu Haţegan fluieră un fault în favoarea parizienilor, fapt care stârneşte proteste din partea antrenorului secund al echipei turce, camerunezul Pierre Webo. Nu ştim dacă a fost vorba doar de proteste sau de înjurături, cert e că fapta lui Webo a fost de natură să atragă o sancţiune din partea arbitrilor.

Arbitrul de rezervă Sebastian Colţescu i-a semnalat centralului contravenţia şi, pentru a-l ajuta în identificarea făptaşului, acesta din urmă aflat într-un grup de 4-5 persoane, a spus aşa: „Ăla negru”. Pierre Webo a auzit ce a spus Colţescu, a început să întrebe de ce a fost indicat cu cuvântul „negro” şi de aici până la scandalul în care s-a ajuns nu a mai fost decât un pas.

Am ascultat de mai multe ori înregistrarea episodului. Convingerea mea este că Sebastian Colţescu nu a avut nicio secundă intenţia de a comite un act de rasism. Părea revoltat de ce a spus Webo („Nu se poate aşa ceva. Ăla negru”, îi spune el centralului), dar în niciun caz nu mi-a lăsat impresia că vrea să-l jignească, ci că vrea să-l ajute pe Haţegan la identificarea cât mai rapidă a făptaşului.

Pe de altă parte, şi reacţia lui Webo este perfect de înţeles. Pierre Webo este originar din Camerun, ţară care are drept limbi oficiale franceza şi engleza. După prenumele Pierre, Webo pare vorbitor nativ de franceză, dar asta contează mai puţin. Ceea ce contează în această poveste este că atât limba franceză, cât şi limba engleză au fiecare cel puţin două accepţiuni pentru cuvântul „negru”: o accepţiune neutră şi o accepţiune peiorativă, jignitoare, rasistă.

Francezii au „noir” pentru accepţiunea neutră şi „nègre” pentru cea peiorativă, iar englezii au „black” pentru varianta neutră şi „nigger” pentru cea peiorativă.

Ghinionul lui Sebastian Colţescu este că în limba română – cea în care i s-a adresat colegului Haţegan - cuvântul neutru „negru”, deşi este echivalentul neutrelor „noir” şi „black” din franceză şi engleză, strict fonetic sună mult mai aproape de peiorativele „nègre” şi „nigger”. Pentru versiunile peiorative, limba română propune alte cuvinte, precum „negrotei”, „cioară” sau mult mai subtilul „suedez”. Niciunul dintre acestea nu a fost utilizat de Sebastian Colţescu.

Aşa stând lucrurile, era practic inevitabiul ca Pierre Webo, auzind cuvântul „negru”, să facă imediat legătura cu „nègre” sau „nigger”, să se întrebe de ce a fost folosit, să se simtă discriminat rasial şi să se revolte, iar revolta sa să devină contagioasă nu doar pentru coechipieri, dar şi pentru adversarii de la PSG. Toate reacţiile imediate - fie ele din lumea sportivă, din lumea politică sau din alte lumi – sunt explicabile până la un punct: până în momentul în care va fi explicată această particularitate a limbii române şi celor care nu vorbesc româneşte. Inclusiv – şi mai ales – celor de la UEFA, care vor da un verdict după ce o anchetă se va fi derulat.

Campania intensă pe care forurile fotbalistice internaţionale o duc de ani de zile împotriva actelor de rasism este cum nu se poate mai salutară, cu atât mai mult cu cât pe stadioane rasismul ajunsese să se desfăşoare în nişte forme de o ferocitate extremă. Succesul de public al acestei campanii se datorează hotărâtor faptului că, cel puţin până acum, a făcut exact ceea ce şi-a propus şi nimic în plus: să sancţioneze actele de rasism în momentul în care acestea există şi sunt dovedite mai presus de orice dubiu.

Cazul Colţescu cu greu întruneşte elementele constitutive ale acestui tip de faptă, oricât au început să ronţăie din el fie cei care au de plătit poliţe personale arbitrului (în general oameni de fotbal), fie tot felul de activişti ai corectitudinii politice. Verdictul UEFA în cazul Colţescu ne va arăta în ce măsură forul fotbalistic îşi urmează fără abatere, dar şi fără excese, admirabila campanie anti-rasism sau a căzut deja în plasa corifeilor corectitudinii politice împinse la extrem.

https://adevarul.ro 
 

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus