Timpul.md

Editorial 21 August 2012 | 06:56

Cazul „Pussy Riot”, între Orient şi Occident

Condamnarea fetelor din grupul „Pussy Riot” la câte doi ani de închisoare pare să împartă din nou pe toată lumea de-a lungul unei linii, chipurile, despărţitoare între Orient şi Occident. 

Avem de-a face cu o nouă confuzie: nu toţi cei care le susţin pe fetele de la „Pussy Riot” sunt occidentali şi nu toţi cei care le condamnă sunt neapărat pro-orientali.

Impresia publică generală este una simplistă: gestul punkistelor care au cântat o „rugăciune anti-Putin” în Catedrala „Hristos Mântuitorul” din Moscova este considerat ca un protest politic legitim şi chiar ca o formă de artă. Această interpretare a evenimentelor le plasează automat pe cele trei membre ale grupului sub umbrela protectoare a dreptului la liberă exprimare. Dacă urmăm această linie de gândire, în mod automat protestele internaţionale devin legitime.

Doar că trebuie să vedem cât protest politic a existat în gestul „Pussy Riot”. Versurile melodiei cântate în catedrala din Moscova (despre melodia care le însoţeşte prefer să nu mă pronunţ) sunt nişte versuri anticlericale. Preoţii sunt acuzaţi că merg mână în mână cu politicienii, biserica este acuzată că este subordonată regimului politic pe care îl serveşte fără crâcnire, clericii sunt învinuiţi că s-au îndepărtat de la rădăcinile creştinismului. În paralel i se cere Fecioarei Maria să „devină feministă” (!) şi să-l alunge pe Putin. Toate aceste mesaje au fost împachetate în imaginile cu invadarea şi profanarea Catedralei „Hristos Mântuitorul” - în mod clar un gest care constituie miezul protestului. Dacă melodia ar fi fost interpretată pe o scenă în cadrul unui concert, nu ar fi fost niciun fel de problemă. Miza era legarea mesajului de o biserică-simbol a ortodoxiei ruse. „Pussy Riot” au mizat pe un scandal generalizat şi l-au obţinut.

Mă îndoiesc că există foarte multă artă în gestul „Pussy Riot”. Din punct de vedere muzical piesa lor este nulă, iar versurile nu au nicio valoare poetică, nu sunt nimic mai mult decât o serie de sloganuri zbierate cu mult patos. Un scuipat pe un geam nu este o formă de artă, rămâne un gest golănesc indiferent cât de mulţi critici se vor repezi să îl proclame drept „instalaţie artistică” şi să scormonească în căutarea unor sensuri ascunse. Gestul „Pussy Riot” este unul distructiv pentru că încalcă regulile unui spaţiu sacru (sau considerat sacru de multe milioane de oameni).

„Pussy Riot” au fost condamnate nu pentru ce au spus, ci pentru ce au făcut - pentru că au invadat un spaţiu sacru. Personal, cred că ar fi trebuit să primească o condamnare simbolică şi pentru calitatea extrem de slabă a gestului lor proclamat artistic, ruşii sunt capabili de mult mai mult. Aici aş aminti şi faptul că membra „Pussy Riot” Nadejda Tolohina a fost capabilă de gesturi mult mai lipsite de bun gust în perioada în care activa în grupul „Voina”. Dar asta este o altă poveste.

Pedeapsa primită de fetele de la „Pussy Riot” este în mod cert una exagerată. Doi ani de închisoare este mult prea mult. În catedrala oraşului german Koln un bărbat şi două femei au repetat gestul celor de la „Pussy Riot” în semn de protest faţă de condamnarea de la Moscova. Poliţia germană i-a reţinut şi amendat pe cei trei. Ideea este că şi în Germania astfel de gesturi sunt pedepsite, nu este vorba de nicio libertate de exprimare sau libertate artistică. Principiul respectării bisericii este acelaşi în toată lumea.

Nu am niciun fel de îndoială că Rusia este un stat autoritar. Am părerile mele faţă de modul în care Patriarhia Bisericii Ortodoxe Ruse acţionează în teritoriile locuite de români. Însă cazul „Pussy Riot” trece dincolo de aceste lucruri. Aici este vorba de o atitudine distructivă faţă de creştini şi creştinism. O pedeapsă cu o amendă sau închisoare cu suspendare ar fi fost mult mai potrivită şi ar fi tăiat din avântul propagandiştilor antibiserică. Gestul „Pussy Riot” este unul lipsit de sens: nu îi atrage pe credincioşi într-o dezbatere reală despre rolul bisericii în societate, ci dimpotrivă, îi uneşte cu mai multă putere în jurul credinţei lor. Pe de altă parte, îi radicalizează pe rătăciţii porniţi la luptă cu credinţa. Poate ar fi mai bine ca toată lumea să ia o pauză şi să cugete la ce este bine şi ce este rău.

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus