Rubrica ingrijita de Vladimir Besleaga
36. Friptura de… cauciuc
„V. Coroban a sustinut tot ce conta valoric. Dar nu a menajat niciodata scaderile favoritilor sai. M-a uimit azi, cand critica se face cu delicate aproximari, cu fumigatii placut mirositoare, oarecum sibilinica si mai mult „in childuri” decat spusa pe sleau, cruzimea diagnosticelor puse de V. Coroban. Intra in text ca un chirurg (desi mi-ar fi placut un cuvant mai dur). Taie pe
viu! Nimeni nu e scutit de aceasta operatie fara anabolizante. Nici chiar Druta, preferatul sau: „Balade din campie „sunt mai degraba un vehicul pentru exprimarea unor idei despre viata poporului, decat un tablou al acestei vieti”, „stilul autorului e exaltat si tinde spre un pitoresc adesea exagerat”; romanul „e un fel de saga”, convertita la poezie, o „proza pe alocuri exaltata”, niste „declamatii lirice”, frumoase, dar nu romanesti”. Gresea cumva criticul? Abia mai tarziu i s-a imputat prozatorului acest lirism debordant, atunci insa facusem si noi o dambla pentru poetica cerului si a campiei de langa Soroca.
Judecatile sale sunt cand taioase, cand imbibate de o truculenta neaosa: proza, in genere, are „multa halaciuga” si se scrie „cu taraita”, iar povestirile Raisei Lungu „se vor un fel de traista a lui Mos Craciun” cu „floricele artificiale si acadele-surogat”, o alta proza a Anei Lupan iti poate „zatri gustul pentru literatura”, scriitoarea avand si „un limbaj verde si bondoc” (paralela e dura de tot!). I. Canna „are exagerari pana la bufonada”, un roman al lui Al. Lipcan „n-are lacune, dar n-are nici clocotul vietii” (adica nu are nimic), N. Costenco „combina dialoguri fara firul Ariadnei”, Ion C. Ciobanu „lucreaza in scheme prestabilite”. Pe Gh. Gheorghiu il desfiinteaza cu un citat din Camil Petrescu, basarabeanul scriind o proza lectura careia iti da senzatia ca „mananci friptura de cauciuc”. Personajul Radu Negrescu are o „voinicie sigura de profan”, iar Viorica e „aproape plata prin felul de exprimare in jurnalul sau intim”.
Pe S. Cibotaru il prinde la capitolul cultura generala si eruditie, unde ultimul nu prea stralucea (Coroban comenteaza monografia acestuia despre Emilian Bucov, aparuta in 1958): „Poezia lui Cosbuc In opressores n-a putut sa influenteze asupra lui Bucov (p. 72), pentru simplul fapt ca ea a fost reeditata ca inedita din revista „Vatra” (nr. 9, 1897) de abia in 1953”. „Poezia Lenin de Bucov e o imitatie a poeziei lui Maiakovski. Proverbul „Fiecare comparatie schiopateaza” nu e de origine populara (p. 92), ci e o traducere textuala a dictonului livresc rus, care reproduce liber proverbul francez „Comparaison n’est pas raison”. Folosirea de catre Bucov a unor expresii franceze si engleze in volumul China (1938), ca a la garcon, allright, made in England, nu denota succes stilistic, cum se spune in monografie, ci, mai degraba, prost gust. Dixi!”.
(Eugen Lungu, „Raftul cu himere”, „Stiinta”, 2004, p. 152-153)
37. Sa te redacteze… barbat-tau!
Coroban a fost inlaturat de la alcatuirea manualelor pentru scoala si, in locul lui, a fost numita Maria Garbalau. Dar continua sa participe ca autor. Si, iata, se discuta la colegiul ministerului un manual si… sunt scoase textele despre cutare scriitor, despre cutare… Iar despre un text al lui Coroban Maria Garbalau zice ca ar trebui redactat. Vazand ea ca el are nervi, ca se simte tulburat, ca nu mai poate de atata porcarie, scoate niste pastile si i le pune pe marginea mesei, indemnandu-l sa le ia. Coroban ce face? Le matura cu palma, asa, de pe masa, si zice catre Masuta:
– Tu sa nu-mi dai mie prafuri! Tu sa nu ma redactezi pe mine! Tu sa te duci sa te redacteze pe tine barbat-tau in pat!
(Inginer P. Vartosu, Gheorghe Chira)
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
