Grecia este de mai multă vreme „omul bolnav” al Uniunii. Prin extensie, putem spune că şi din cauza Greciei a fost oprit procesul de extindere. O revenire a Greciei ar însemna însănătoşirea monedei euro şi reluarea dezvoltării.
Grecii au acumulat o datorie publică pe care o pot plăti doar cu preţul unei austerităţi extreme. Doar că cetăţenii greci nu sunt de acord cu austeritatea extremă şi promovează la conducerea ţării partide care promit că nu vor plăti datoriile externe şi nu vor respecta programul de reducere a cheltuielilor publice. Replica ţărilor din Uniunea Europeană care au sprijinit până acum Grecia nu se lasă aşteptată: dacă grecii nu îşi vor mai plăti datoriile atunci vor fi scoşi din zona euro şi vor fi obligaţi la un regim de vize pentru spaţiul Schengen. O condamnare dură: grecii vor fi afectaţi de o inflaţie galopantă care le va arunca în aer rezervele financiare şi nici nu vor putea să se refugieze în alte ţări.
Raţionamentele neotroţkiste de genul „politicienii au făcut datoriile, ei să le plătească” şi raţionamentele strâmbe destinate justificării anulării datoriilor publice „corporaţiile ne jupoaie” nu sunt de natură să rezolve problemele. Până de curând în Grecia nu exista impozit pe proprietăţi, taximetriştii erau constituiţi într-un cartel monopolist în care nu exista nici un fel de concurenţă. Percepţia multor absolvenţi de facultate din Grecia este că statul trebuie să le ofere locuri de muncă – şi nu orice fel de locuri de muncă, dar unele bine plătite. Asta îmi aduce aminte de mult lăudatele revolte ale „indignaţilor” supăraţi că nu îşi găsesc locuri de muncă sau că au scăzut ajutoarele sociale. Să luăm drept exemplu Spania: spaniolii refuză să lucreze pe plantaţii – însă „căpşunarii” români îşi găsesc de lucru. De fapt, „indignaţii” sunt iritaţi că nu îşi găsesc locurile de muncă pe care şi le doresc ei.
Grecia reprezintă un caz special de ţară care şi-a extins datoriile mai mult decât poate plăti. Până la urmă, orice fel de soluţie este bună. Chiar dacă Grecia alege calea falimentului şi ieşirea din zona euro, dezastrul se va răsfrânge tot asupra grecilor care se vor confrunta cu o recesiune ce îi va arunca înapoi cu câteva zeci de ani. Soluţia adoptării programului de austeritate ar fi cea mai logică, iar grecii ar renunţa doar la o parte din bunăstarea de care s-au bucurat până acum. În orice caz, o soluţie pentru Grecia înseamnă un pas înainte pentru Republica Moldova. Încheierea crizei greceşti înseamnă un nou început pentru Uniunea Europeană şi o nouă şansă pentru Chişinău. Alegerile de duminică din Grecia vor constitui un punct de cotitură pentru Uniunea Europeană – în funcţie de ce se va întâmpla la Atena vor fi luate deciziile de la Consiliul European din 28 iunie.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
