Editorial

Cineva ne prosteste, da?

De cateva saptamani, capii si ideologii fostului regim au inceput sa fie invitati la Procuratura in legatura cu evenimentele ce s-au produs pe 7 aprilie 2009 in Chisinau. Primul a fost chemat ministrul de Interne Gh. Papuc, apoi au urmat ex-presedintele V. Voronin, deputatul V. ?urcan, ex-consilierul prezidential M. Tkaciuk, ex-secretarul general al Consiliului Suprem de Securitate I. Morei, ex-directorul SIS A. Resetnikov. Urmarind zgarcitele declaratii si comunicate de presa despre aceste vizite, ai senzatia ca asisti la un spectacol in care rolul ce ti-e rezervat tie, cetateanului de rand, este cel de spectator prostanac.

In paralel cu aceste „audieri” ale Procuraturii, activeaza o inalta comisie de stat, condusa de deputatul V. Nagacevschi. Daca despre „audierile” de la Procuratura se mai aude cate ceva, despre aceea cu ce se ocupa „comisia lui Nagacevschi” opinia publica nu stie absolut nimic. Tacere si bezna, bezna si tacere totale. O problema legata direct si de „audierile” de la Procuratura, si de „comisia lui Nagacevschi” e cea a fraudarii alegerilor parlamentare din 5 aprilie 2009. Au fost sau nu fraudate aceste alegeri, asa cum au afirmat liderii fostei opozitii anticomuniste? Cine investigheaza astazi aceasta problema si cand vom afla rezultatele?

Pana astazi nu a fost invitat la Procuratura fostul procuror general V. Gurbulea. De ce? Actualul procuror general, V. Zubco, a promis ca opinia publica va afla adevarul despre „cazul Cubreacov” pana la sfarsitul lunii ianuarie. Am intrat in februarie, dar procurorul general tace. De ce tace? Din proprie dorinta si nesilit de nimeni sau, totusi, silit de catre cineva? De catre cine?

Sa revenim la „audierile” de la Procuratura. Se pare ca exista deja elaborat un scenariu potrivit caruia nimeni sa nu mai afle adevarul despre cei care au scos pe 7 aprilie copiii si adolescentii „la revolutie”, apoi au ordonat macelul impotriva lor. Un element al acestui scenariu deja se prefigureaza – mitul mincinos despre aceea ca pe 7 aprilie s-a pus la cale o lovitura de stat, iar capii regimului de atunci n-au intervenit doar dintr-o pornire crestineasca, pentru a nu admite varsari de sange…

Cel mai limpede a formulat esenta acestui mit Morei: „In opinia mea, a fost luata o decizie inteleapta, crestineasca, de a nu admite varsari de sange printre randurile protestatarilor”. Astfel, daca liderii AIE isi trag permanent sireturile unul altuia, isi pun piedici, isi organizeaza reciproc fel de fel de „ambuscade”, fosta echipa de guvernamant e solidara si invarte aceeasi placa: s-a procedat crestineste pentru a se evita varsarile de sange. Ce om normal nu se va induiosa in fata acestui argument? Ce om normal va indrazni sa-l acuze pe Voronin pentru acest gest crestinesc?

Intrebarea care se pune aici e urmatoarea: cine sunt autorii acestui scenariu? Sunt doar ideologii lui Voronin sau la elaborarea lui au participat si liderii noii Puteri? Nu vreau sa-mi documentez aceasta intrebare-versiune in baza folclorului politic care circula in Chisinau si in care unii Feti-Frumosi de-ai „nostri”, lideri anticomunisti, in noptile cu luna plina se plimba, prin Gradina Edenului, brat la brat cu fostii lideri comunisti si feciorasii lor si care, cica, se opresc sub Pomul Cunoasterii Binelui si Raului, Leului si Dolarului, se asaza pe iarba verde – verde-verde, dom’le, ca frunza stejarului in timp de vara manoasa, electorala – si musca din acelasi mar.
 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *