Timpul.md

Ultima oră 3 Aprilie 2015 | 09:20

Comentariu Infotag: Argumente pro şi contra a proiectului de modificare a Codului Audiovizualului

Societatea civilă de la Chişinău, în special cea din domeniul mass-media a fost bulversată în ultimele două zile de înregistrarea în Parlament a unui proiect de lege de modificare a Codului Audiovizualului, care este probabil cel mai revoluţionar în acest domeniu de la adoptarea Codului în anul 2006. 

Sigur, iniţiativa a provocat comentarii contradictorii, aşa cum e şi normal pentru intenţia unei reforme de aşa anvergură, dar ceea ce este cel mai important este criticată nu esenţa şi scopul de bază al proiectului – protejarea spaţiului informaţional autohton – dar unele prevederi secundare, care au fost retrase ulterior de autori.

Aşa cum spuneam, scopul principal al proiectului este protejarea spaţiului audiovizual autohton şi a securităţii informaţionale a Republicii Moldova. Astfel, documentul prevede în mod expres „se interzice radiodifuzorilor și distribuitorilor de servicii, transmisia și retransmisia posturilor de televiziune şi radio care conțin programe sau emisiuni informative, informativ-analitice și politice care nu sunt produse în statele membre ale Uniunii Europene precum şi în statele care au ratificat Convenția Europeană cu privire la televiziunea transfrontalieră”.

Să nu uităm că societatea civilă a cerut în nenumărate rânduri, în special în ultimul an, protejarea spaţiului audiovizual autohton. Să nu uităm că televiziunile propagandistice ale unui stat au jucat un rol distructiv enorm în cazul conflictului din Ucraina şi să ţinem cont că acestea au influenţat şi continuă să influenţeze şi opinia publică din Republica Moldova. Sigur, aşa cum susţin şi unii politicieni, materiale propagandistice ne-au fost „servite” şi de la Est şi de la Vest. Nu vreau să fac o diferenţă sau o comparaţie acuma, totuşi, este cazul să analizăm câte posturi TV vin de la Est (Rusia în special) şi câte posturi TV europene (româneşti) avem în reţelele noastre de cablu.

În plus, autorii proiectului propun limitarea pătrunderii în spaţiul audiovizual autohton a programelor respective care nu vin din Uniunea Europeană, spaţiul spre care tinde Republica Moldova, dar şi din ţările care nu au ratificat Convenția Europeană cu privire la televiziunea transfrontalieră. Unii politicieni susţin că documentul este îndreptat împotriva televiziunilor ruseşti. Dar aici trebuie să ţinem cont de faptul că Rusia a semnat Convenţia respectivă şi dacă o va ratifica acest lucru va însemna că va respecta nişte norme europene comune, care, cel mai probabil o vor impune să respecte rigorile europene.

CCA, la fel ca până recent şi Banca Naţională a Moldovei, practic nu are pârghii de a impune radiodifuzorii să respecte legea. Singurele prerogative ale CCA în prezent sunt să pună nişte amenzi derizorii de câteva mii de lei şi să interzică plasarea publicităţii timp de câteva zile. Să nu uităm experienţa tristă de anul trecut când organul de reglementare în audiovizual a decis interzicerea difuzării în Republica Moldova a unui post TV rusesc care a încălcat flagrant toate normele deontologice şi legale, decizie care a fost atacată în intanţă şi aşa şi nu a mai fost aplicată. A fost un caz strigător la cer! Ori, în acest sens deputaţii propun în proiectul de lege să fie introduse norme ce ar consolida pârghiile CCA. Astfel, autorii propun: “Interdicția transmisiunii, retransmisiei, comunicării audiovizuale a unui serviciu de programe sau a unui program de emisiuni ale unui post de televiziune este aplicată de Consiliul Coordonator al Audiovizualului în cel mult 5 zile de la constatarea încălcării. Decizia de aplicare a interdicției este obligatorie pentru toţi radiodifuzorii sau distribuitorii de servicii aflaţi sub jurisdicţia RM, care vor stopa imediat transmisiunea, retransmisia, comunicarea audiovizuală a programului de emisiuni ale postului de televiziune în cauză. Nerespectarea deciziei de aplicare a interdicții, atrage aplicarea sancțiunii de retragere a licenţei de emisie/autorizației de retransmisie şi licenței tehnice, care nu înlătură răspunderea penală”. Altfel spus, CCA, dacă va constata anumite încălcări flagrante, va putea decide interzicerea transmisiunii, care va fi APLICATĂ!

Una din normele care au provocat controverse este cea de a obliga radiodifuzorii să emită cel puţin 8 ore de produs autohton în intervalul de timp dintre 6.00-24.00. O prevedere dură, la prima vedere, dar care practic nu afectează radiodifuzorii care au respectat normele legale actuale. Sigur că în Republica Moldova, în ultimii ani în special, s-au dezvoltat posturile de televiziune şi radio „căpuşă”, sau „paraziţi”. Adică înstituţii media care nu produc practic nimic, decât un buletin-două de ştiri, uneori reluat de la unul la altul, dar care doar storc banii din publicitate. Haideţi să examinăm această situaţie la modul practic: Televiziunea X, cu 10 angajaţi retransmite un post TV dintr-o oarecare ţară. Postul respectiv are două buletine de ştiri, dintre care unul în reluare şi are cheltuieli lunare de aproximativ 100 de mii de lei, în schimb venituri din publicitate de câteva milioane. În schimb, televiziunea Y are zeci de angajaţi cu emisiuni şi produs autohton propriu, cu cheltuieli de zeci de ori mai mari, dar are aceleaşi venituri. Păi, noi până la urmă pe cine stimulăm? Pe cel care nu face nimic şi pune banii în buzunar, sau pe cel care doreşte să dezvolte acest domeniu în Republica Moldova?

Ne-am deprins să vorbim despre promovarea tradiţiilor naţionale, a fructelor produse în Republica Moldova, a vinurilor, dar de ce nu este cazul să ne promovăm şi produsul audiovizual? Sigur, la început acesta ar putea fi mai prost în comparaţie cu show-urile televizate produse de vecini, dar până la urmă dacă se va investi, dacă banii din publicitate vor veni anume la asemenea posturi, atunci şi produsul va fi mai calitativ, şi, de ce nu, va fi transmis şi în alte state.

Până la urmă, majoritatea partidelor parlamentare dar şi societatea civilă aprobă intenţia de a proteja şi a securiza spaţiul informaţional autohton. Organizaţiile de media se declară solidare cu „preocupările parlamentarilor pentru suveranitatea reală a spațiului informațional național și pentru respectarea demnității umane”. Da, există şi prevederi discutabile, precum cele ce ţin de intenţia de a-i responsabiliza pe moderatorii emisiunuilor dar şi instituţiile media în cazul în care promovează sau permit promovarea unor informaţii acuzatoare neprobate. Trebuie să recunoaştem că rolul jurnaliştilor nu este doar de a transmite informaţiile obţinute dar şi de a se asigura că acestea sunt veridice, ceea ce în ultimul timp unii uită să o facă. Sigur, proiectul nu trebuie să introducă restricţii care ar afecta libertatea presei şi cea de exprimare. Din această cauză, autorii au şi anunţat că renunţă la prevederile respective.

În concluzie trebuie doar de menţionat că Republica Moldova, o ţară mică, fără resurse naturale, fără tancuri şi fără armată (practic) trebuie să se apere cel puţin prin metodele pe care le deţine. Spaţiul informaţional s-a transformat în ultimii ani într-o armă poate chiar mai pericolasă decât avionele de luptă şi Kalaşnikov. Mai multe state europene, mut mai puternice şi mai dezoltate decât Republica Moldova, au introdus deja anumite restricţii în acest sens. Este salutabil că şi la Chişinău, într-un final a fost înţeleasă cât de importantă este această problemă. Rămâne să vedem dacă va exista voinţa poltică necesară pentru a urni carul din loc şi în acest domeniu.
 
Sursa: infotag.md

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus