Editorial

Crăciunul şi incinerarea

În primul rând, trebuie spus că Biserica este o organizaţie care se străduieşte să rămână pe cât posibil în afara timpului prezent. Acţiunile Bisericii sunt (sau se străduiesc să fie) destinate perioadelor foarte lungi – iar pentru a-şi putea urma această ţintă, Biserica se conduce după dogme care nu pot fi schimbate bătând din palme. Tensiunile de tipul „Biserica se adaptează la societate sau societatea la Biserică” constituie teme de dezbatere extrem de dificile şi de sensibile. Dar să vedem două cazuri practice: Crăciunul pe stil nou de la Chişinău şi incinerarea regizorului Sergiu Nicolaescu de la Bucureşti.

Un grup de preoţi ai Eparhiei de Bălţi s-au pronunţat dur împotriva declarării zilei de 25 decembrie drept sărbătoare oficială în Republica Moldova. În acest caz, conflictul este unul clar între reprezentanţii Patriarhiei de la Moscova şi reprezentanţii Patriarhiei de la Bucureşti. Nu este niciun secret: politicienii care susţin declararea zilei de 25 decembrie drept sărbătoare oficială la Chişinău sunt susţinători ai Mitropoliei Basarabiei care ţine de Patriarhia Ortodoxă de la Bucureşti. Principiul libertăţii religioase îi îndreptăţeşte pe credincioşii Mitropoliei Basarabiei la un tratament egal cu restul credincioşilor: zi liberă oficială pentru una din marile sărbători ale creştinismului. În mod normal, creştinii pe stil vechi nu ar trebui sau nu ar avea de ce să fie deranjaţi de legiferarea acestei sărbători. Însă condiţiile specifice Republicii Moldova arată că există totuşi motive de îngrijorare: 25 decembrie liber ar muta „adevăratul Crăciun” de sub controlul Mitropoliei Moldovei, pentru că îmi vine greu să cred că din pură credinţă şi ataşament faţă de stilul vechi foarte mulţi oameni vor renunţa la această zi liberă.

Această intervenţie a unor prelaţi (nu îmi este clar dacă beneficiază şi de sprijinul forurilor superioare ale Mitropoliei Moldovei, cel mai probabil nu) îmi aminteşte de un conflict asemănător, deşi la o scară mult redusă. În satul Cartal din sudul Basarabiei (regiunea Odesa, Ucraina) localnicii sărbătoresc Crăciunul pe stil nou, pe 25 decembrie, în vreme ce preotul insistă să le impună acestora Crăciunul pe stil vechi. Popa s-a supărat ca văcarul pe sat şi cam are biserica goală pe 7 ianuarie. Până la urmă, nu este clar când este Crăciunul, când vrea popa sau când vor oamenii?

Şi astfel ajungem la discuţiile din jurul incinerării regizorului Sergiu Nicolaescu: aici disputa este difuză, nu este foarte clar între cine şi cine este conflictul, trebuie urmărită succesiunea evenimentelor. Soţia răposatului a solicitat o slujbă din partea unui preot ortodox, iar reprezentanţii oficiali ai Bisericii au răspuns că nu poate fi făcută o slujbă de înmormântare în cazul incinerării. Soţia lui Sergiu Nicolaescu a ales să respecte dorinţa decedatului şi l-a incinerat, însă a acuzat Patriarhia că a trimis „supraveghetori” pentru ca să nu existe o slujbă. În paralel, din lipsa unor ştiri şi dezbateri reale, toată mass-media s-a inflamat pe marginea acestui subiect. Mult mai mare a fost indignarea oamenilor simpli care au fost revoltaţi de faptul că Sergiu Nicolaescu a trecut „dincolo” ca un păgân. Aici se regăseşte esenţa conflictului: Sergiu Nicolaescu era perceput ca făcând parte din popor, drept urmare ar fi trebuit să aibă parte de o înmormântare tradiţională. Această nemulţumire a fost îndreptată de vectorii de imagine în două direcţii: parte împotriva poporului „care nu pricepe”, parte împotriva Bisericii „care nu se adaptează”. Dilema rămâne: când este Crăciunul? Când vor oamenii sau când vrea popa? 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


George Damian

George Damian este ziarist din anul 2001. A scris sau încă scrie pentru ZIUA, Deutsche Welle, Puterea, Magazin Istoric, Historia, Times New Roman, Timpul - Chișinău, Adevărul și moldNova.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *