Timpul.md

Timpul Liber 6 Ianuarie 2011 | 04:46

Cu Ursul prin Balatina

 „Aho, aho, copii şi fraţi, / Staţi puţin şi nu mânaţi, / Langă boi v-alăturaţi / Şi cuvântul mi-ascultaţi” ...În satul Balatina din raionul Glodeni am ajuns spre seară. Afară se întuneca şi, când am coborât din microbuzul de rută, pornind spre casă, ne-a întâmpinat un miros de ger rural, iar în văzduh răsunau colindele. „În această seară, în satul nostru toţi laolaltă umblă cu uratul, cu „Calul” şi „Ursul”. O să vezi şi o să te minunezi…” , îmi spune însoţitorul meu. 

În ajunul Anului Nou, în majoritatea satelor din republică se practică mersul cu uratul, iar în unele s-a mai păstrat tradiţia în care urătorii vin să joace pe la casele oamenilor „Capra”, „Ursul” sau „Căluţul”. În prima zi de an nou, fiecare merge „cu semănatul” la rude sau la vecini pentru a le ura „Să trăiţi, să-nfloriţi, ca merii, ca perii, în mijlocul verii!”. Se spune că Pluguşorul anunţă speranţa fertilităţii, duce prin sate urări de holde bogate. Jocul „Caprei” semnifică productivitatea în lumea animală şi fertilitatea pământului. „Ursul” are darul de a purifica spaţiul, izgonind duhurile rele. El se rostogoleşte, dansează în cerc, loveşte pământul cu picioarele. „Căluţii” simbolizează protejarea gospodăriilor de spiritele rele.

„Primiţi Căluţul?”

Gazdele Ana şi Gheorghe Fosa îşi aşteptau cu nerăbdare urătorii, mai ales pentru că în acest an au prins Revelionul acasă. Ei muncesc peste hotare şi rareori se întâmplă să-i găsească sărbătorile Crăciunului în Moldova. „De obicei, în seara aceasta avem mulţi urători. Prietenii fiului cel mic neapărat vor veni cu „Căluţul” şi „Ursul”, îmi spun ei. Când toţi trei copii ai noştri mergeau la şcoală, aveam o sumedenie de urători - toţi colegii lor de clasă. Pregăteam dinainte dulciuri, colaci şi bani pentru fiecare”.

În ajunul Anului Nou, copiii din Balatina, deghizaţi, se grăbesc să ureze satul în lung şi-n lat. „Noi întâmpinăm noul an în familie. Apoi, după miezul nopţii, mergem pe la rude. Nimeni nu doarme în noaptea de Anul Nou, spune Gheorghe Fosa. Tinerii se adună la bar sau discotecă, doar copiii mai menţin tradiţia”.

Conform tradiţiei, a doua zi mergem cu semănatul pe la toate rudele din Balatina, dar şi din satul vecin - Tomeştii Vechi. Fireşte, fiecare te invită şi te serveşte cu specialităţile casei: răcituri (piftie), pârjoale, tocană şi vin de casă. „Ne adunăm toţi la părinţii noştri - şapte fraţi, cu tot cu familii. Familia noastră e mare, zice Ana Fosa. Amintirile copilăriei domină preţ de câteva ore. Bradul pe care-l vezi pe masă este împodobit încă de pe când eu eram mică, menţionează Maria Sacaliuc, sora Anei. Are jucăriile fabricate încă pe timpul Uniunii Sovietice. Va trebui să mergem astăzi pe la casele tuturor fraţilor, altfel se vor supăra. Pe la noi se spune că, dacă prima persoană care te seamănă este băiat, să ştii că vei avea noroc…”.

„Ursul Marinel” adună bani

În dimineaţa primei zile de an nou, ne pregăteam să mergem cu semănatul. „Primiţi Ursul?”, auzim pe cineva strigând la poartă. „Primim, primim!”. Trei copii mascaţi: unul este „Ursul”, iar ceilalţi - însoţitorii. După ce-şi rostesc urătura, îşi primesc darurile - colaci, bomboane, biscuiţi şi, desigur, bani. „Acum, copiii se bucură mai mult de bani decât de celelalte bunătăţi”, explică Ana. „Când noi eram mici şi mergeam cu colinda, ne întorceam acasă cu o torbă mare de colaci şi bomboane de tot felul. Câştigam şi câteva copeici, pe care ni le luau fraţii mai mari când „ne ajutau” să le numărăm”, îşi aminteşte Ana Fosa. „Acum, poţi ghici unde sunt plecaţi la muncă sătenii după bomboanele de producţie italiană, israeliteană sau rusească pe care le câştigă copii noştri”.
Marinel Zaporojan, care fusese „Ursul”, avea să-mi spună a doua zi că, împreună cu colegii săi, au câştigat la sărbători peste 900 de lei. „La împărţirea câştigului, mie mi-au revenit 335 de lei” mi-a spus fericit Marinel.

„Am fost cu berbecul în loc de capră...”

Constantin Zaporojan îşi aminteşte cu mândrie de zilele când „era tânăr, frumos şi mergea cu patru fete la braţ cu uratul prin sat”. „Înainte, se făcea şi joc. Nu cu muzică de asta, dar cu fanfară. Mai erau poftiţi şi tineri din satele vecine. Toată lumea participa la sărbătoare, iar flăcăii cereau fetele de la părinţi. Umblam prin sat cu muzica. Mergeam la fete, jucam şi câştigam colaci mari şi frumoşi, beam câte un pahar de vin şi primeam în dar flori. Se adunau împreună câte 10-15 bărbaţi şi umblau cu uratu’. Aveam şi „căluţi”. Da acum se duc la club şi fac discotecă”, îmi spune moşul cu tristeţe, apoi îmi dă un caz anecdotic din copilăria sa: „Într-un an, m-am dus în ocol la tata, am luat de acolo berbecul şi am mers prin mahala: „Primiţi berbecul?”. Oamenii, cum să nu-l primească, dacă ştiu că Berbecul vine cu uratul şi este un om îmbrăcat în ţoluri şi petice legate cu cureaua la mijloc. „Intraţi în casă!”. Intru eu, dar trag şi berbecul după mine. Vai, când au văzut că berbecul meu era unul viu!”…

…Satul Balatina mai păstrează tradiţiile străbune, cu toate că în fiecare an copiii care merg cu uratul au vârste tot mai mici. Bătrânii îşi adună copiii şi nepoţii şi le povestesc păţaniile tinereţilor lor. Anume Crăciunul şi Anul Nou sunt sărbătorile care îi adună pe toţi acasă. În seara de Revelion am urmărit şi eu cu o deosebită plăcere desfăşurarea tradiţiilor seculare la Balatina, pentru că în partea de sud-est a Moldovei, unde m-am născut, urătorii pornesc pe la casele oamenilor în ajunul zilei de Sfântul Vasile pe vechi, în seara de 13 ianuarie. Nu avem „capre”, „urşi” sau alte măşti, iar colindătorii devin tot mai puţini în fiecare an. Oare câte generaţii vor mai merge cu Pluguşorul după noi? 

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus