Timpul.md

Istorie 3 Septembrie 2020 | 05:18

Cum a devenit Avram Iancu cel mai mare EROU al românilor din Transilvania

Acum 167 de ani, la data de 2 septembrie 1848, moţii îl alegeau pe Avram Iancu drept conducător al trupelor de la Blaj. El avea să devină eroul naţional al românilor din Ardeal.

Avram Iancu s-a născut în anul 1824 în satul Vidra de Sus (astăzi, Avram Iancu, din judeţul Alba).

Despre bunicul lui, Gheorghe Iancu, se ştie că era preot ortodox şi că ar fi participat la răscoala lui Horea, din anul 1784. Tatăl lui Avram, Alisandru, a fost iobag, dar ulterior a primit o funcţie administrativă de pădurar, fiind, într-un fel, angajat al autorităţilor.

În anul 1846, Avram Iancu a absolvit Facultatea de Drept din Cluj.

Revoluţia din Ungaria a dat curaj românilor din Ardeal

În martie 1848, în Ardeal ajung veşti despre revoluţia din Ungaria, îndreptată împotriva împăratului Franz Josef de la Viena. La Târgu Mureş, tinerii maghiari organizează şi ei o manifestaţie în sprijinul revoluţiei. Avram Iancu şi alţi români participă şi ei la această acţiune. Manifestaţia de la Târgu Mureş se încheie printr-un memoriu adresat împăratului, în care se cereau drepturi pentru naţiunea maghiară. Românii semnează şi ei memoriul, crezând că drepturile pentru unguri vor fi însoţite şi de drepturi pentru români.

Cerinţele specifice ale românilor ardeleni sunt exprimate de Alexandru Papiu Ilarian: „Ca român, semnez petiția cu condiția ca, în cazul când s-ar realiza drepturile poporului și egalitatea sa, să se asigure tuturor națiunilor de limbă felurită din Transilvania și Ungaria existența națională și limba maternă, iar eliberarea din iobăgie să se îndeplinească fără nici o despăgubire bănească, deoarece țăranii au plătit destul, chiar prea mult, timp de mai multe secole, de când nobilii le uzurpă nu numai drepturile civile, ci și pe cele sacre umane”.

Ulterior însă, ungurii din Transilvania declară că ei doresc, de fapt, „uniunea cu patria soră”, adică alipirea Transilvaniei la Ungaria. Drept urmare, românii ardeleni se separă de unguri şi încep să elaboreze revendicările proprii.

Avram Iancu porneşte prin satele româneşti, adresându-se iobagilor şi chemându-i la revoluţie. Datorită talentului său oratoric, el capătă tot mai multă influenţă, dar intră şi în atenţia autorităţilor, care îl socotesc un agitator periculos. Ele îl invită pe Avram Iancu la Târgu Mureş, cu intenţia de a-l aresta, dar tentativa de capturare eşuează.

De la Târgu Mureş, Avram Iancu se opreşte la Blaj şi adresează moţilor un apel în care propune să ceară, cu toţii, desfiinţarea iobăgiei şi recunoaşterea naţiunii române:

„Cereți vârtos să se șteargă iobăgia, pentru că, lucrând pe nimica de vreo zece sute de ani în brazdele domnilor, ați plătit și de o sută de ori pământul care vă dădea hrana vieții de pe o zi pe alta, cu atât mai mult că l-ați plătit degeaba, pentru că acela a fost al vostru și pentru el s-a vărsat sângele strămoșilor voștri. Să caute de aceea cu toții a se uni cu poporul, declarând fără sfială ungurilor că nu se odihnesc până ce nu se va recunoaște prin lege națiunea română și până ce nu va fi reprezentată în dietă, pentru a putea judeca în ce chip și sub ce condiții să se unească cu Țara Ungurească”.

Avram Iancu la Blaj: "Voi sunteţi poporul !"

La 30 aprilie 1848 s-a ţinut prima adunare de la Blaj, cu participarea a 2000 de moţi. Iancu i-a adunat pe aceştia sub deviza “Voi sunteţi poporul!”.

Imediat după aceea, la a doua adunare de la Blaj ( 3/15 mai 1848 ), Iancu a venit în fruntea a 10.000 de oameni, organizați ca o armată.

Acum s-a decis trimiterea a două delegații, una la Viena, pentru a prezenta împăratului cererile românilor, iar alta la Cluj, pentru a le prezenta Dietei Transilvaniei.

Totuşi, la data de 29 mai 1848, guvernul Transilvaniei a decis unirea Ardealului cu Ungaria, fără să se discute memoriul românilor care constituiau majoritatea populaţiei (1.250.000 români față de circa 600-700.000 de maghiari și 250.000 de saşi).

La data de 9 iunie 1848, la târgul ținut la Câmpeni, Iancu le-a cerut moților să se înarmeze, dar să rămână liniștiți și să nu atace pe nimeni. La 19 și 20 iunie Avram Iancu a făcut cu moții două exerciții de mobilizare, la care oamenii s-au prezentat înarmați și disciplinați.

La 2 septembrie 1848, Avram Iancu, în fruntea a 6.000 de moți înarmați, a sosit la a treia Adunare Națională de la Blaj. La adunare au venit 60.000 de români din toată Transilvania. Aceştia au respins unirea Ardealului cu Transilvania, decisă de guvernul de la Cluj.

În replică, la 10 octombrie 1848, Kossuth Lajos adresează românilor o proclamație, prin care li se cere să nu se opună revoluției maghiare și nici Ungariei, Cei care se opuneau urmau a fi ucişi, iar averile lor confiscate.

Legiunea Auraria Gemina a avut drapel tricolor - roşu, galben şi albastru

La 19 octombrie 1848, Avram Iancu a înființat în Țara Moților Legiunea Auraria Gemina, pe care o conduce în calitate de prefect. Legiunea avea tabere de instrucţie la Câmpeni, Bistra, Bucium și Măgina. Legiunea avea drapel propriu, în culorile roşu, galben şi albastru, dispuse orizontal, cu roşu la partea inferioară.

Ostaşii acesteia au luptat în Transilvania, alături de soldaţii austrieci, împotriva ungurilor. Generalul ungur Janos Czecz apreciază în memoriile sale că, între decembrie 1848 și iulie 1849, moții au blocat o treime din efectivele trupelor maghiare din Transilvania (circa 10.000 de oameni), a căror lipsă a fost puternic resimțită în luptele duse de unguri împotriva rușilor și austriecilor.

La 14 iulie 1849, liderul revoluţiei din Ungaria, Kossuth, l-a împuternicit pe Nicolae Bălcescu să plece din Ţara Românească în Munții Apuseni, pentru a-l convinge pe Avram Iancu să facă o înțelegere cu maghiarii și să treacă de partea lor. La acel moment, se derula o puternică ofensivă austro-rusă în Transilvania, care amenința armata maghiară cu dezintegrarea. Lui Iancu i se propunea de către Kossuth, în caz de împăcare, gradul de general în armata ungară și trecerea cu legiunea lui în Muntenia, pentru a lupta acolo împotriva forțelor austro-ruse.

Avram Iancu i-a răspuns în scris lui Kossuth la 3 august 1849, arătându-i că în asemenea condiții, cu armata maghiară înfrântă, cu trupele austro-ruse învingătoare și stăpâne în Transilvania, nicio negociere nu își mai are rostul.

După înăbuşirea revoluţiei maghiare, austriecii au recunoscut iniţial meritele lui Avram Iancu în luptele contra ungurilor. La 8 martie 1850, împăratul Franz Josef l-a primit onorabil pe Avram Iancu la Viena, dar nu le-a acordat românilor ardeleni drepturile cerute.

Pentru meritele din timpul războiului, Avram Iancu a fost inițial propus pentru decorare cu Ordinul austriac "Corona de fier" clasa a III-a, o decorație relativ înaltă și care echivala cu un titlu de noblețe. Împăratul Franz Josef a tăiat cu propria mână această propunere, acordându-i numai "Crucea de aur pentru merite, cu coroană".

Avram Iancu a fost invitat la Alba Iulia pentru a-și ridica decorațiile, dar el a refuzat de fiecare dată să o facă.

La 21 iulie 1852 împăratul a sosit pe Muntele Găina, unde ar fi trebuit să fie întâmpinat de Avram Iancu. Acesta însă nu s-a prezentat şi a refuzat să se întâlnească cu el, în semn de protest faţă de nerecunoşterea drepturilor românilor din Ardeal.

Avram Iancu a murit la 10 septembrie 1872, fiind înmormântat cu funeralii naţionale la 13 septembrie, la Ţebea, lângă Gorunul lui Horea. La înmormântare au asistat peste 4000 de români. Dar potrivit anumitor surse, numărul acestora a ajuns la 10.000 de oameni.

În prezent, Avram Iancu este considerat cel mai mare erou al românilor din Transilvania.

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus