Ba chiar am depus și o petiție colectivă la Ministerul Educației, semnată de 106 candidați la BAC, motiv pentru care am intrat în dizgrațiile administrației școlii. Nu înțelegeam de ce am fost mințiți, de ce nu ni s-a spus că disciplina respectivă este una facultativă și nici de ce nu ne-au fost oferite alternative. Asta în condițiile în care aveam doar o singură oră pe săptămână la geografie, probă obligatorie pentru umaniști la examenul de Bacalaureat.
Peste un an am participat la evenimentele din 6-7 aprilie 2009, eu fiind unul dintre semnatarii primei Declarații prealabile, depusă la Primăria mun. Chișinău. Nu am făcut acest lucru la îndemnul vreunui partid, ci pentru că eram și sunt un anticomunist înverșunat. A doua zi după alegerile din 5 aprilie, întâlnindu-mă cu unii colegi pe coridoarele facultății, discutam cu fervoare despre rezultatele preliminare ale scrutinului parlamentar. Când am aflat că cca 50% i-ar fi votat pe comuniști, ne-am adunat un grup, de maximum 30 de studenți, și am pornit spontan către clădirile Parlamentului și Președinției, pentru a ne manifesta dezacordul față de încă patru ani de guvernare comunistă, considerând că democrația murise definitiv. Cumpărasem lumânări de la biserica din curtea universității și cineva a adus panglici negre pe care le-am legat la mâini. Ce a urmat după aceasta este deopotrivă regretabil și abominabil. Protestul pașnic din 6 aprilie a fost deturnat a doua zi, iar sute de tineri au fost maltratați cu bestialitate de către poliție. Din păcate, vinovații nu au mai fost pedepsiți, în schimb unii politicieni au (re)venit la conducere, profitând de valul protestatar.
După susținerea licenței, m-am trezit pe drumuri. Unicul loc de muncă pe care statul mi-l oferise era cel de profesor de istorie într-o școală de limbă rusă din raionul de baștină. Bineînțeles că am refuzat și m-am angajat ca polițist tocmai atunci când era mai onorant să mergi dezbrăcat pe stradă, decât să porți uniformă.
Am activat și la Curtea Constituțională în perioada în care această instituție a repus în drepturi limba română, apoi la Ministerul Mediului, când braconierii au fost puși la respect, și la Ministerul Culturii atunci când covorul nostru tradițional și mărțișorul au fost incluse în Patrimoniul imaterial UNESCO. În cele din urmă, am fost comunicator la Ministerul Educației, Culturii și Cercetării, calitate în care am încercat să sensibilizez opinia publică și să contribui la soluționarea problemelor din aceste domenii.
Şi iată că, peste zece ani, după ce am scris pentru TIMPUL, am acceptat să fiu prezentatorul emisiunii „Sfatul Țării” la 10TV. Am luat această decizie din următoarele considerente:
– este singurul post de televiziune unionist din R. Moldova și, în Anul Centenar; suntem obligați să contribuim la realizarea acestui deziderat multisecular;
– am deplina libertate de a-mi alege subiectele și invitații la emisiune;
– am ocazia să demonstrez că nu fac partizanat politic și niciodată nu am fost „în buzunarul” cuiva;
– pot să dedic mai mult timp familiei și idealului național, având un orar flexibil;
– sediul 10TV se află aproape de casă și de aceea aici mă simt ca acasă.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
