Timpul.md

Actualitate 21 Octombrie 2021 | 15:33

De ce britanicii pun lapte în ceai? Care este motivul

În Marea Britanie, prepararea ceaiului este o treabă destul de serioasă. Cu toate acestea, v-ați întrebat vreodată de ce britanicii pun mereu lapte în ceai? Ei bine se pare că acest lucru nu are nicio legătură cu gustul băuturii. Haideți să vedem care este de fapt motivul și când a luat naștere această combinație.

Cu siguranță, majoritatea știu că britanicii prepară ceaiul cu lapte. Deși în zilele noastre laptele este adăugat pentru gust, inițial motivul a fost cu totul și cu totul diferit.

De ce pun englezii lapte în ceai?

Ei bine, se pare că răspunsul datează de prin secolul al XVIII-lea și, în cea mai mare parte, nu are nicio legătură cu gustul. Ceaiul a fost importat pentru prima dată în Marea Britanie în secolul al XVIII-lea.
La vremea respectivă nu mulți oameni își puteau permite serviciile de porțelan.

Așadar, recipientele în care era servit erau foarte subțiri, iar temperatura ridicată a ceaiului ar fi putut face ca acestea să crape. Ca o soluție la această problemă, britanicii s-au gândit să adauge mai întâi laptele rece, iar abia după aceasta să toarne și ceaiul fierbinte în cana subțire. O dată cu trecerea timpului, chiar dacă recipientele au devenit din ce în ce mai rezistente și special făcute să reziste temperaturilor ridicate ale ceaiului, oamenii au început să aprecieze laptele în ceai pentru gustul aparte.

Potrivit unor specialiști din industria ceaiului, la acea vreme, englezii cu venituri mici foloseau laptele și pentru a scăpa de gustul amărui al ceaiurilor ieftine, care se comercializau în vremea respectivă, potrivit The Sun.

Cum a fost descoperit ceaiul?

Originea ceaiului este una controversată, însă de-a lungul vremii au apărut mai multe legende și povești în acest sens. De la Împărați chinezi la prințese portugheze, istoria ceaiului este la fel de bogată ca și gustul său. Cele mai vechi referințe la consumul de ceai provin din China.

Potrivit unei legende, în anul 2737 î.Hr., în timp ce împăratul Shennong stătea la umbra unui copac cu un recipient cu apă fierbinte în mână, o frunză a căzut în apă.

Ei bine, frunza a colorat apa, iar împăratul a gustat și a fost impresionat de aroma deosebită a lichidului. De asemenea, se spune că în timpul dinastiei Tang, savanții budiști japonezi care vizitează China au adus frunze de ceai înapoi în Japonia.

Japonezii s-au îndrăgostit de băutură și l-au introdus imediat în cultura lor, creând în cele din urmă celebrele ceremonii japoneze ale ceaiului. În Europa, portughezii ar fi fost cei care au descoperit pentru prima oară plăcerile ceaiului. Se spune că misionarii și negustorii care locuiau în Asia au adus ceaiul înapoi acasă.

Cu toate acestea, olandezii au văzut potențialul comercial al acestor frunze remarcabile și au început să importe la scară largă. Consumul de ceai este înrădăcinat în modul de viață britanic.

De dimineața devreme până noaptea târziu, ceainicul este tot timpul pregătit. Nu este surprinzător că Marea Britanie este unul dintre cei mai mari consumatori de ceai, alături de Turcia, Irlanda și China.

Sursa: paranteze.md

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus