Nu ma indoiesc ca Voronin a cumparat deja asa-zisul „vot de aur”. Nu exclud chiar ca a cumparat nu doar unul si nu doar de la un singur partid de opozitie. Asta pentru a se proteja de diverse surprize si, totodata, pentru a compromite Opozitia in ansamblu. Cand e vorba de un personaj ca Voronin, nu pare deloc utopic sa admiti ca unii oameni din listele Opozitiei erau cumparati inca inainte de 5 aprilie.
Ce se va intampla, asadar, in ziua alegerilor presedintelui? „Vandutii” vor vota candidatura propusa de comunisti si Opozitia, pe langa lovitura de imagine provocata de evenimentele de la 7 aprilie, o va incasa si pe aceea „de tradare”.
Conform altui scenariu, Opozitia saboteaza alegerea presedintelui, impingand lucrurile spre alegeri repetate. Nu cunosc insa niciun expert sau analist care, in lumina aceluiasi 7 aprilie, ar admite o victorie a Opozitiei. Din contra. Chiar provocarea de alegeri repetate ar putea-o costa niste voturi. Nu cred insa ca Voronin va admite acest al doilea scenariu, iar oamenii care au fost cumparati isi vor „achita politele” in orice conditii, chit ca liderii partidelor de opozitie vor prevedea 41 de bodyguarzi pentru a-l tine inchis pe fiecare deputat acasa in ziua alegerilor. Pot iesi pe fereastra.
In aceste conditii, ma tem ca singura solutie este ca Opozitia sa voteze candidatura viitorului presedinte. Nu oricum. Este foarte important, asa cum au opinat si alti colegi, sa se coopereze cu institutiile europene in acest sens. Votand presedintele, Opozitia trebuie sa demonstreze ca isi asuma niste angajamente fata de aceste organisme si fata de societate, nu fata de Voronin. Va arata, totodata, alegatorului ca intelege sa faca si compromisuri, ca nu este tradatoare, ca e responsabila, ca nu vrea sa admita cheltuieli inutile. Mai trebuie sa stie sa-si mediatizeze bine acest gest, pentru ca stim cat de pervers il va specula Voronin…
Nu inseamna ca trebuie sa se renunte la colectarea de probe privind fraudarea alegerilor si aplicarea torturilor, nu trebuie ignorata nici pentru o secunda activitatea prin care ar fi demascata esenta criminala a regimului Voronin, atat in fata cetateanului nostru, cat si a opiniei publice europene si mondiale.
Din reportajele televizate despre vizita lui Topolanek la Chisinau inteleg ca Opozitia nu este pregatita deocamdata pentru un compromis. Probabil, nici nu era cazul sa se arate foarte concilianta intr-un context politic inca destul de traumatizant. Nu as vrea inca sa cred ca dl Topolanek a plecat de aici cu convingerea ferma ca Opozitia noastra, chiar daca are dreptate in anumite privinte, nu este suficient de matura si e mai bine s-o lasam sa se descurce singura cu Voronin.
Banuiesc ca unii lideri de opozitie sunt acum foarte tentati sa adune capital politic pe chestia ca „ei nu vor trada”. Am vazut insa ca sloganul electoral al lui Urecheanu „Suntem singurul partid care nu a tradat” nu a impresionat foarte tare alegatorii. Mai urmeaza sa vorbim despre psihologia atat de speciala a electorului nostru, pe care chestiuni ca „tradare”, „coruptie”, „inconsecventa” nu-l sensibilizeaza aproape deloc?
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
