Timpul.md

Actualitate 8 Ianuarie 2020 | 10:38

Doar câteva detalii despre scurta sau posibila lunga guvernare Oleinicenco la FMF

Mai întâi, o primă știre relativ recentă care a bulversat puțin opinia publică fotbalistică din țară și care s-ar putea întâmpla, ca și multe altele, să fie dată peste un timp uitării, dar despre care, nu-i exclus, ar putea să se reamintească în anumite circumstanțe. De ce așa? Ce se întâmplâ pe aisbergul fotbalului autohton, sus, la suprafață, la Federația Moldovenească de Fotbal (FMF)? La Federație, unde este relativ, metaforic vorbind, cald și bine unora? La nivel de performanțe, însă, cunoașteți, totul este așa cum este: de la slab până la potrivit, ori de-a dreptul vorbind, chiar prost de tot. Cum ai da-o, cum ai învârti-o, cum ai întoarce-o – nu e bine și basta.

Dar, să întrăm în subiect, să începem cu vestea care a șocat, a trezit un semn de întrebare unor oameni care cunosc puțin fotbalul. Deci, Adrian Sosnovschi este singurul din cei patru tehnicieni a cărui candidatură, înaintată de Școala Federală de Antrenori și Comitetul de Antrenori, care nu este aprobat în postul de antrenor al echipei naționale de juniori în următoarea perioadă de timp. În cazul lui, este vorba despre selecționata Under-19.

De ce? Doar, toate cerințele, rigorile înaintate au fost îndeplinite, respectate cu strictețe? Omul era déjà felicitat de prieteni, a început să facă cunoștință,ca și ceilalți tehiniceni, cu biografiile viitorilor candidați în echipa ce o va pregăti, a început să analizeze pe video, în arhiva personală, o viitoare tactică de joc care ar putea să se încununeze cu succes, să-i aducă satisfacție de pe urma muncii depuse, elevilor săi, publicului. Se informa, a început să culeagă detalii,care ar putea fi necesare, importante în activitatea zilnică, de perspectivă… A început să viseze frumos, cu ochii deschiși, uitănd de cruda realitate moldovenească.
Ce s-a întâmplat totuși? Poate, până la urmă, s-a dovedit că Școala Federală și Comitetul de Antrenori a greșit, nu a ales candidatura potrivită? Poate s-a aflat, cu întârziere, că dumnealui are probleme cu justiția, legislația în vigoare? Poate a ieșit la iveală, în ultimul moment, că CV-ul său este neconvigător? Școala Federală și Comitetul de Antrenori, din câte se știe, deocamdată , nu și-au pus cenușă pe cap, declarând că au dat în bară, au comis o eroare. Organele judiciare, poliția nu au sesizat, pe moment, nimic ce ar putea compromite cariera sa, Biogarfia lui Adrian Sosnovschi ca jucător, antrenor? Să revedem, pentru o informare detaliată, CV-ul.

Născut pe 13 iunie 1977 la Chișinău. Jucător defensiv. A fost legitimat la Codru Călărași (1993-1995), jucând 42 de meciuri, Zimbru Chișinău (1996-1997, 15 partide – 2 goluri), Dnamo Kiev (1997-1998, 0-0), Dinamo-2 (1997-1998, 29-2), Dinamo-3 (1997-1998, 22, 0), Spartak Moscova (1999,0), Spartak-2 (1999, 9, 0), Saturn-REN TV Ramenskoe (1999-2003, 91-2), Cernomoreț Novorosiisk (2003-2004, 27-3), Kairat Almatî (2005, 12-2), Dacia Chișinău (2006, 13-1), Torpedo Moscova (2007, 12-0), SKA-Ănerghia Habarovsk (2007, 9-1), Olimpia Bălți (2009, 11-1), Zimbru Chișinău (2010, 13-4), Milsami Orhei (2010-2013, 56-6).

Cu Zimbru a devenit vicecampion al țării și posesor al Cupei Moldovei. Este finalist al Cupei Rusiei cu Cernomoreț. La Saturn a fost vicecăpitan și căpitanul echipei (3 ani), egalând în această funcție performanțele altor doi faimoși fotbaliști moldoveni în campionatul Rusiei, liga superioară, Radu Rebeja și Alexandru Gațcan. Un argument în plus că s-a bucurat de autoritate, i-au fost apreciate înalt și calitățile de lider.
La echipa națională a disputat 16 meciuri.

La puțin timp după încheierea carierei de jucător a fost cu începere din 2013 secundul lui Ștefan Stoica la formația Milsami Orhei. În 2016 a devenit antrenor-șef la ea, calificându-se în finala Cupei Moldovei. În același an a fost desemnat la Gala fotbalului moldovenesc cel mai bun antrenor. În 2017 Milsami a cucerit, în premieră, medaliile de bronz în campionatul Moldovei. În 2018 a lucrat la Atâray (Kazahstan).

Din startul activității pe banca tehnică a decis să se consacre antrenoratului, acestei profesii interesante, dificile, care însă necesită cunoștințe profunde. A muncit mult ca să le capete și va persita ca să le îmbogățească, împrospăteze mereu, fiindcă-I captivat de ea. A obținut timp de aproximativ șase ani licențele necesare(C,B,A), iar mai recent licența PRO, care oferă posibilitatea de a activa și la echipe de peste hotare. Deci, nu a dorit, pur și simplu, să devină antrenor.
Precum vedeți, parcă totul este în regulă. Un CV cu care s-ar putea mândri mulți jucători. O carieră fotbalistică meritorie și un început promițător în postura de tehnician. Dar, la echipa Under-19 nu va mai lucra. De ce apare întrebarea firească? Răspunsul îl aflăm pe un site.

„La Comitetul Executiv au fost acceptați toți candidații propuși de către Comitetul de Antrenori, în afară de mine. Nu mi s-a explicat această decizie. Apoi, am citit pe site-ul fmf.md că antrenorul U-19 va fi confirmat de către președintele FMF, după consultarea Comitetului de Antrenori în componență nouă. Mai mult, am citit pe un alt site, sports.md, că pentru acest post a fost propus antrenorul de la Sheriff, Shota Makharadze, care anterior nici nu era pe lista de candidați. Vreau să-i felicit pe colegii mei, Valeriu Andronic, Igor Negrescu și Sergiu Secu că au fost aleși selecționeri ai naționalelor, dar în cazul meu este o enigmă. De ce se ajunge la standarde duble? Cine ia aceste decizii?”, a declarat Andrian Sosnovschi.

Sunt mai mulți în spatele lor sau e numai unul, dl Leonid Oleinicenco, care dirijează, orchestrează situația, o va controla în continuare? Este deocamdată, într-adevăr, o enigmă. La sigur, însă, varianta Shota Makharadze este bine chitită pentru a lovi din plin și trage foloasele calculate. Este o decizie analogică care nu a fost consemnată, din câte cunoaștem, în anii precedenți și lovește clar în bunul simț elementar.

Nu ne-am mira, însă, deloc dacă așa a dorit, ca și în alte căteva cazuri semnalate, doar „mușchii” dlui Oleinicenco, că faptul ca atare începe să developeze o manieră dictatorială de conducere care pe parcurs ar putea să fie și mai insultătoare. Exemplificăm. Fostul șef al Departamentului comunicare și mass-media de la Federație, Victor Daghi după o lungă perioadă de aflare în acest post este anunțat, subit, la ședința săptămânală de lucru a instituției că-i destituit din funcție și înlocuit cu Alexandru Grecu.

Fără să fie anterior invitat la o discuție, să i se explice ce se dorește în continuare de îmbunătățit în activitatea sa, a Departamentului. Să i se dea chiar și un anumit termen, în acest context, dacă există probleme, lacune, doleanțe exprimate de noua conducerea în persoana dlui Leonid Oleinicenco. La urma urmei, să i se spună un simplu mulțumesc pentru activitatea desfășurată, să i se lămurească omenește că sunt necesare unele schimbări.

Nu, hodoronc-tronc, ești destituit din funcție. Să vedem cum stai cu inima „dragul meu”, cum reziști atacurilor cardiace. Că mie așa îmi place să conduc, în forță, surpinzător, să dau lovituri trăsnet ca să rămână toată lumea tablou,perplex! Uite-așa!...

Gala fotbalului moldovenesc – 2019… Sunt invitați la ea doar zece ziariști. Cei cu mari merite în fața Federației în opinia dlui Oleinicenco. Sau pe care le vor câștiga nu prin muncă profesionistă în favoarea fotbalului autohton, dar prin fraze zgomotoase, care-s în fond, niște sfârâiece clasice crengiene. Doar un exemplu dintr-un proaspăt pretins editorial. „Anul 2020, primul al noului deceniu, este sub zodia de maximă responsabilitate pentru fotbalul moldovenesc. Nu mai este loc de eroare, de încercare și de „lasă că e bine și așa”. A sosit marele moment al adevărului… În anul 2019, echipa administrativă a demonstrat că poate oferi schimbarea. Astfel, miza fixată pe fotbalul pentru toți este marele succes care trebuie construit cu mare atenție și pași concreți în 2020”. Să fie invitați la Gală și ziariștii care au contribuit concret sau încă mai contribuie la propagarea fotbalului? Cine-s alde Efim Josanu? Ion Andriuță, Liubomir Madan de la Radioul Național, Ion Robu de la Moldpres? Să stea acasă. N-avem nevoie de ei. „De ce, Sandule?”, îl întreabă lumea pe Alexandru Grecu. „Așa a hotărât, dl Președinte!”, răspunde el.
…Vine peste puțin timp și ziua de naștere a lui Oleinicenco. Mamă dragă, ce secvență video este derulată cu un „Mulți ani trăiască!” colectiv, cu pretenție de inovație regizorală, ca un însemn de mare credință în Atotputernicul și Preafericitul Leonid! Mai ceva ca pe timpurile ceaușiste, brejneviste. Revenim la ele?
Mă uit la oamenii care au fost rugați, probabil, să cânte osanale omagiatului. Sunt oameni stimați, personalități cu merite indiscutabile și încerc un sentiment sincer de jenă pentru situația în care au fost puși. Am, concomitent, recent, o senzație de revoltă față de insulta grosolană adusă lui Adrian Sosnovschi, fotbalului, bunului simț omenesc.

Sandu Făleșteanu

 

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus