Timpul.md

Opinii & Editoriale 26 Octombrie 2018 | 07:40

Două republici-surori: RMN-RM

În timp ce la Chișinău se desfășoară în cel mai patriotic mod chefurile naționale, la Tiraspol și în toată Transnistria vuia hunta rusească, intrată și ea în praznic.

Numai că, spre deosibire de noi, care am umplut eterul cu reportaje siropoase și lașe, picurate cu câte o lacrimă fățarnică, la Tiraspol hunta lui Smirnov a fost montată pe o undă militantă și războinică. Am urmărit atent ce s-a întâmplat în aceste săptămâni la Tiraspol și m-am ales cu certitudinea că statul creat acolo este cu mult mai adevărat și mai eficient decât cel creat la Chișinău.

Cetățenii R. Moldova, în marea lor majoritate, nu știu ce se întâmplă cu adevărat în Transnistria; din presa de la Chișinău nu poți afla nimic despre grandioasele manifestări de la Tiraspol, organizate cu prilejul celor 10 ani de statalitate a RMN. Statul de la Chișinău și presa de stat – radioteleviziunea și ziarele guvernamentale nu ripostează în niciun fel propagandei antimoldovenești turbate de la Tiraspol. Când vezi că de pe ecranul televiziunii de stat a RMN nu mai dispare mutra de buldog a lui Smirnov, care înfierează „dezmățul naționalismului” din RM și se laudă că „poporul Pridnestroviei” a rezistat în fața „național-fascismului de la Chișinău”, mă gândesc, în primul rând, la buldogii de la Chișinău, cu a căror permisiune confratele lor de la Tiraspol a fost dezlegat din lanț și lăsat slobod să cutreiere satele moldovenești din stânga Nistrului și să dezvelească plăci comemorative în memoria celor „căzuți în luptă cu național-fasciștii de la Chișinău pentru crearea și apărarea RMN”.

Ceea ce se întâmplă zilele acestea în Transnistria este o ilustrare convingătoare a greșelilor fără de voie, dar mai mult cu voie, a așa-ziselor conduceri de la Chișinău, care, de la ‘90 încoace, au promovat interesele Rusiei, dar nu interesele noastre naționale. Adevărul e că Rusia și-a păstrat oamenii ei în structurile-cheie ale R. Moldova, oameni pe care noi i-am votat, ridicându-i în fotoliul de șef al statului. Și Snegur, și Lucinschi au avut cuvântul decisiv în formarea guvernelor și, deci, anume prin Snegur și prin Lucinschi, Moscova nu s-a sinchisit să acționeze direct și deschis – să ne amintim episodul, cu vizita în 1992 la Chișinău, a vicepreședintelui Rusiei, Ruțkoi, și a șefului KGB-ului rusesc, Baranikov, care au pus la cale demiterea „democratică” a lui M. Druc. Statul de la Tiraspol a fost creat, e adevărat, de Moscova, dar mai mult la Chișinău, cu mâinile moldovenilor. De fapt, după ce R. Moldova și-a declarat independența, Rusia a scăpat de o mare bătaie de cap, de o situație jenantă care ar fi putut să-i afecteze noul ei statut de țară democratică, doritoare să se integreze spiritului democratic european postcomunist: ea nu a mai fost nevoită să-și plaseze ruși în conducerea de la Chișinău, gen secretarul doi al comitetului central, plus, bineînțeles, șefii de la securitate și interne, plus alte funcții strategice. După ’92, locul rușilor în organele de conducere l-au ocupat moldovenii trecuți prin școlile de partid rusești. După ce Lucinschi repune în legalitate partidul comunist din Moldova, vechea nomenclatură revine în forță în toate organele statului: după ce agrarienii câștigă alegerile în 1994, urmează un masiv proces de epurare a cadrelor și în funcțiile, cât de cât importante, sunt numiți oameni din vechea gardă a nomenclaturii de partid. Astfel, Moscova deținea întreg „pachetul de acțiuni” în R. Moldova SRL și-și promova politica ei prin moldovenii noștri, organizați în partide „naționale și democratice”, puse de renaștere și conciliere națională pentru a face Moldova democratică și prosperă.

Dar să revenim la evenimentele din Tiraspol. Urmărind modul desfășurării activităților omagiale în legătură cu cei „10 ani de statalitate transnistreană”, am înțeles că RMN a fost construită pe câțiva piloni: limba rusă, administrația rusă, armata rusă și biserica rusă.
1. Cu toate că, oficial, la Tiraspol există trei limbi de stat, unica limbă, care funcționează pe verticală și pe orizontală, este limba rusă. Aici lucrurile sunt clare și nu mai avem ce discuta.
2. Administrația este toată rusească. Din cei 13 miniștri din noul guvern de la Tiraspol nici unul nu este moldovean. Nu există moldoveni nici în alte structuri de stat importante.
3. Un alt factor marcant, dacă nu decisiv, în crearea „statalității transnistrene” îl constituie armata rusească. Anume ea a creat și a apărat statul transnistrean; ea i-a masacrat pe moldoveni la Nistru în 1992; ea deține și menține arsenalul militar care nu este evacuat ș.a.m.d.
4. A fost și este decisiv rolul bisericii ruse în formarea statului transnistrean. Să ne referim la un exemplu recent. De aproape două săptămâni, prin bisericile din Transnistria este purtată o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului (Donskoi Bojiei Materi). La sfârșitul săptămânii trecute, a fost organizat în Catedrala din Tiraspol un impresionant serviciu divin cu participarea înalților oaspeți – mitropolitul de Odesa și Ismail, Agafanghel, și… episcopul de Edineț și Briceni, Dormidon. Formal, ei au venit la Tiraspol să marcheze jubileul de 3 ani de la hirotonirea lui Iustinian, episcopul de Dubăsari și Tiraspol. Într-un interviu, acordat televiziunii RMN, Agafanghel n-a uitat să regrete că „marea noastră patrie URSS s-a dezmembrat în mai multe state mici” și să constate că Dumnezeu, totuși, le va ajuta să supraviețuiască. Episcopul Iustinian a fost și mai explicit, declarând la televiziune: „Ca să vezi, a trebuit să se întâmple așa ca luminosul patriarh al Rusiei, când a ales ziua pentru a mă numi în această funcție, să nu știe despre manifestările festive cu ocazia jubileului de 10 ani ai rmn, dar iată că Dumnezeu le-a aranjat în așa fel că a ieșit mai bine decât s-ar fi putut gândi cel mai înțelept om. Iată de unde, prin mila lui Dumnezeu, coincidența acestor sărbători – jubileul numirii mele în funcție și jubileul republicii”.

Să nu vorbim despre fățărnicia acestor înalte fețe bisericești, pentru că problema e alta – rușii l-au înhămat și pe Dumnezeu la edificarea statului transnistrean, stat care apare ca o împlinire a milei și a voinței Celui de Sus. Să mai pună, așadar, cineva la îndoială legitimitatea politică a RMN!

Cum explicăm totuși prezența la manifestările de sărbătoare de la Tiraspol a episcopului de Edineț și Briceni, Dormidon? Nimic mai simplu:

Mitropolia Moldovei, subordonată Moscovei, este o instituție ideologică strategică a Rusiei prin care Moscova deține controlul asupra R. Moldova, menținând aici duhul pravoslavnic rusesc. Acum, să întoarcem lucrurile pe cealaltă parte și să ne uităm la realități așa cum sunt ele: cât costă independența statului R. Moldova în care domină limba rusă, armata rusă și biserica rusă și în a cărei administrație funcțiile-cheie le dețin moldovenii din vechea nomenclatură comunistă, trecută prin școlile de partid rusești?

Dacă vom răspunde onest la aceste întrebări, va trebui să mai facem un pas și să recunoaștem că ambele state moldovenești – republicile-surori RMN, de la Tiraspol, și RM de la Chișinău – au fost create de Moscova, cu ajutorul limbii ruse, a armatei ruse și a bisericii ruse. Dacă la Chișinău se edifica un al doilea stat românesc, care s-ar fi sprijinit pe alți trei piloni – Limba Română, Armata Română și Biserica Română, atunci statul de la Tiraspol nu ar fi existat. Ar fi existat numai statul independent Republica Moldova, având identitate națională, unitate teritorială și o anumită legitimitate istorică. Dar deoarece despre istorie la timpul trecut nu e serios să vorbești la modul condițional, să gândim măcar la modul imperativ despre istoria pe care o vom face în viitor. Dacă, bineînțeles, mai putem fi făuritori de istorie.
5 septembrie 2000
Fragment din cartea „Patria vuindă”, 2001


Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus