Timpul.md

Actualitate 22 Decembrie 2019 | 19:49

Dupa 30 de ani, inca nu vedem luminita de la capatul tunelului. Medicament impotriva bilanturilor festiviste

 In 1989, principala grija a fiecarei familii de romani era asigurarea hranei, in conditiile in care a reusi sa procuri o bucata de carne era o adevarata aventura. Astazi, romanii arunca 6.000 de tone de mancare zilnic; 2,2 milioane de tone de hrana am aruncat in anul 2018 (sursa: StirileProTv.ro). Am parcurs, practic, o distanta enorma de la situatia din 1989, cand asigurarea hranei zilnice era principala problema a romanilor, la situatia de astazi, in care vorbim despre o risipa alimentara...

 Si daca, totusi, cineva v-ar spune ca in 1989 economia Romaniei era mai puternica decat in 2019? Si daca acel cineva ar fi chiar FMI? Ar fi un soc, nu?
Iata tabloul global al economiilor nationale din 1990:



Romania era a 32-a economie a lumii, cu un PIB de 172 miliarde de dolari (metodologia preturilor comparabile, PPP). Polonia era prima economie a regiunii (251 miliarde de dolari), iar Ungaria se afla la 115 miliarde de dolari. Economia noastra era, atunci, peste cea a Suediei, peste cea a Austriei, a Greciei sau a Danemarcei. Si nu aveam ce pune pe masa...

Astazi, Romania este abia a 41-a economie a lumii, cu un PIB (tot in metodologia preturilor comparabile, PPP) de 547 miliarde de dolari. Polonia tot prima pe regiune este, cu 1.287 miliarde de dolari, iar Ungaria nu se mai afla printre primele cele mai mari 50 de economii ale lumii. Practic, noi am scazut 9 locuri in ierarhia globala, dar ne-am castigat hrana indestulatoare...



Este Romania un paradox? De vine aceasta abundenta a hranei? Sa radem sau sa plangem: din importuri. In 2018, Romania a avut un deficit comercial pentru bunuri de 15 miliarde de euro, din care deficitul in comertul alimentar sta sa sparga pragul de 3 mld. euro (2,97 mld. euro mai exact) - sursa: zf.ro. Adica, fiecare roman a mancat de 150 de euro pe an mai multe produse din import decat de pe ogoarele patriei.

Inseamna degradarea pozitiei internationale a Romaniei cumva ca echipa lui Nicolae Ceausescu era mai buna decat guvernele care i-au urmat? Nicidecum. Asta inseamna ca toate guvernele de dupa 1990 au fost cu mult mai "subtiri" decat guvernele celorlalte tari din "lagarul" socialist si mai slabe decat media mondiala; daca in anii 80, preocuparea majora era hranirea populatiei, nici astazi nu suntem mai avansati: preocuparea de baza a guvernelor este plata pensiilor si a salariilor bugetarilor. Nici macar un minut nu se gandeste nimeni la dezvoltare, la infrastructura, la coridoare energetice sau la sateliti. Daca in 1989 simbolul realizarii sociale era sa ai pe masa o friptura, astazi simbolul reusitei in viata este sa ai pensie speciala sau salariu de ANRE/ANCOM, sau macar salariu de slujbas la stat...

Inlocuirea regimului comunist, in 1989, a fost o sansa pentru toate tarile din regiune, sansa fiecarui popor de a se dezvolta conform interesului national, fara bariere ideologice si fara modele nepotrivite. A depins de fiecare natiune sa isi aleaga conducatorii care sa o dezvolte sau care sa o stapaneasca. Unele natiuni au avut noroc si s-au dezvoltat, altele au avut parte de mancare mai multa si de circ. Ce s-a intamplat cu Romania?

Poate va intrebati ce ne spune a-toate-stiutorul FMI despre performanta economica? Ei bine, in 1990, romanii erau peste polonezi: noi produceam 11.422 de dolari/locuitor (PPP, preturi comparabile), iar ei erau la nivelul de 10.276 de dolari/locuitor, in vreme ce ungurii ne surclasau pe toti cu peste 15.000 de dolari/locuitor. Astazi, polonezii ne depasesc cu mult, i-au intrecut si pe unguri:



In 1990, noi eram a 52-a cea mai performanta economie a lumii, Ungaria a 41-a, iar Polonia a 59-a:



Azi, noi suntem pe locul 59 in lume ca performanta (26.500 de dolari/locuitor in 2018, PPP), polonezii au avansat pe locul 47 (aproape 32.000 de dolari/locuitor, PPP), iar ungurii au cazut pe locul 48 (tot aproape 32.000 de dolari/locuitor in 2018, PPP).



Cum citim aceste tabele? Simplu: nu prea avem vreo performanta cu care sa ne mandrim in ultimii 30 de ani. Pur si simplu, mancam mai mult pentru ca ne indatoram mai mult, nu pentru ca producem mai mult sau mai bine.

Avem efective mai mici la toate categoriile de animale, de unde sa mancam carne romaneasca?




Da, ne spune chiar Banca Nationala: in 2016, aveam doar 2 milioane de vite (cu 1 milion si jumatate mai putin decat in 1995), mai putin de 5 milioane de porci (cu 3 milioane mai putin decat in 1995) si cam 70 milioane de pasari (cu 10 milioane mai putin decat in 1995). Dar ne mandrim ca suntem primul producator european de porumb si de floarea-soarelui si primul exportator european de cereale. Adica, noi ne mandrim ca exportam materii prime si importam produse finite (carne si produse din carne)!

Da, astazi traim mult mai bine decat in 1989. Dar am pierdut 16% din populatie:



Da, sunt unii care stau mai rau ca noi, bulgarii. Dar ne incalzeste cu ceva? Iata, de exemplu, cum arata evolutia fortei totale de munca din regiune:



Poate vreti sa stiti cum arata graficul ratei de participare a acestei forte de munca la piata muncii:



De unde noi aveam in anii 90 cea mai mare rata de participare la piata muncii, astazi am cazut si sub polonezi si sub unguri... Ei, dar hai sa ne mutam de la mancare spre alte industrii, mai profitabile, mai strategice si sa ajungem la petrochimie:



Ce ziceti de rezultatul a 30 de ani de "reforme": daca in 1990 eram pe primul loc in petrochimie in regiune, astazi am ajuns sa depasim doar modesta Serbie. In 1990, produceam de trei ori mai mult decat Ungaria si de 4 ori mai mult decat Polonia. Azi, polonezii produc de sase ori mai mult ca noi, iar ungurii de cinci ori mai mult. La noi, anii 90 au debutat cu eticheta premierului de atunci "industria-morman de fiare vechi" si azi vedem ca vecinii si-a dezvoltat industria petrochimica, iar noi am demolat-o. Pai daca era asa de rea industria noastra, de ce ungurii si polonezii astazi produc mai multi bani, desi nu au deloc resurse naturale, iar noi am ramas la coada Europei, desi suntem cea mai bogata tara din regiune in resurse fosile?

Ma tot intreb ce argumente au laudatorii politicienilor nostri. Avem doua fabrici de autoturisme care produc de cinci ori mai multe masini decat in 1989? Da, dar si ungurii si polonezii si cehii si slovacii au astfel de fabrici si toti produc mai multe masini si mai scumpe decat noi, asa ca hai sa uitam acest argument!

Avem companii de telefonie mobila si internet? Pai ungurii si polonezii au unele mai mari decat ale noastre.

Si atunci, ce altceva ramane dupa 30 de ani de conducere de catre o clasa politica sub-calificata in meseria guvernarii? O imensa sansa ratata, o tara depopulata, cu resurse, dar fara industrie. Dupa 30 de ani, principala preocupare a conducatorilor Romaniei a ramas aceea de a plati pensii si salarii, nu de a construi autostrazi si cai ferate, centrale electrice si conducte.

Bilantul ultimilor 30 de ani: unul din sase romani a plecat din tara (o treime din forta de munca), industria chimica s-a redus la aproape zero, capacitatea energetica s-a injumatatit, efectivele de animale s-au redus cu 40%, industria siderurgica s-a comprimat la o cincime, deficitul de cont curent este cel mai mare din Uniunea Europeana, in fiecare an am avut deficit comercial si avem cea mai mare pondere a supermarket-urilor in PIB din Uniune. Tara cu cea mai mare pondere a terenului agricol din Uniunea Europeana are deficit la comertul cu produse alimentare. Dar traim indiscutabil mai bine, mancam mai mult, mai des si mai scump. Cum putem explica acest paradox? Simplu, avem o datorie publica de peste 40 miliarde de euro si o datorie externa totala de aproape 110 miliarde de euro. Pe care trebuie sa o platim si care ne costa mai mult decat pe orice alta natiune europeana, pentru ca platim cele mai ridicate dobanzi din Uniune.

Petrisor Gabriel Peiu

Doctor al Universitatii Politehnica din Bucuresti (1996), a fost consilier al premierului Radu Vasile (1998-1999) si al premierului Adrian Nastase (2001-2002), subsecretar de stat pentru politici economice (2002-2003) si vicepresedinte al Agentiei pentru Investitii Straine (2003-2004). Este coordonator al Departamentului de Analize Economice al Fundatiei Universitare a Marii Negre (FUMN).

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus