Timpul.md

Editorial 26 Mai 2017 | 09:11

ERASMUS 30: zidirea Europei continuă

Pentru cei care nu știau, dar este și firesc să nu știe, zilele acestea prin R. Moldova s-au sărbătorit Zilele Europei, un eveniment care trebuia să umple de azuriu (și nu de albastru) întreaga țară și să facă să ne simțim într-adevăr o entitate care are ca prioritate externă fundamentală integrarea în Uniunea Europeană.  

Dar actualele preocupări ale guvernării „proeuropene” au fost altele, mai ales că umblă acum și supărați pe europeni, pentru că aceștia au refuzat să le mai dea cele 100 milioane de euro promise, iar situația cu economia, salariile și pensiile nu este deloc îmbucurătoare. Și ca să pară inocenți și virgini în ureche, au aruncat responsabilitatea pe umerii opoziției, care chipurile ar fi vorbit de rău țara noastră la Bruxelles, iar acest lucru ar duce la izolarea internațională a țării și la lipsa de finanțare din partea instituțiilor europene. Mai pe scurt, aruncă pisica moartă în ograda vecinului și se prefac că nu ei au omorât-o.

Dar nu despre asta vroiam să scriu. Europenii (pentru că moldovenii încă nu-s europeni) s-au pregătit temeinic de aceste zile ale Europei, fiecare ambasadă prezentă pe teritoriul R. Moldova fiind responsabilă de anumite activități (concursuri, recepții, concerte, filme, spectacole etc.) și oferind posibilitatea de a ne simți parte a familiei europene. Păcat că nu prea au avut pentru cine. Dacă ne uităm la festivitățile de 9 mai și la cele de Zilele Europei, cred că înțelegeți ce vorbesc și sunteți de acord că această țară este încă profund sovietică, departe de Europa mental, emoțional și imaginar. Pentru că politic este și mai departe.

Un eveniment din suita celor organizate de Delegația Uniunii Europene în R. Moldova și Oficiul Național Erasmus m-a impresionat într-un fel aparte, pentru că am fost și eu parte a acestui program unic european. La 18 mai la Palatul Republicii s-a organizat întâlnirea „ERASMUS+ o poveste de 30 de ani”, la care au participat zeci de studenți și profesori moldoveni, care în diferite perioade au fost parte a familiei de schimb academic universitar european.

ERASMUS: începuturile unui vis european

ERASMUS este unul din cele mai de succes programe ale Uniunii Europene. Pornit în anul 1987, acesta timp de trei decenii a oferit, în special tinerilor, oportunitatea de a dobândi noi experiențe academice și de viață printr-o mobilitate într-o altă țară. Denumirea programului are două semnificații care se completează reciproc armonios. Prima semnificație este legată de numele filosofului olandez Desiderius Erasmus din Rotterdam, cunoscut ca oponent al dogmatismului, care a locuit și activat în mai multe locuri în Europa pentru a promova cunoștințele sale și a obține noi experiențe. Pe de altă parte, Erasmus este acronimul de la Schema de Acțiune Regională Europeană pentru Mobilitatea Studenților Universitari (European Region Action Scheme for the Mobility of University Students), ceea ce-i definește esența și identitatea.

Până la momentul adoptării sale în 1987, Comisia Europeană a susținut din 1981 mai multe programe-pilot de mobilitate academică, care au construit o etapă premergătoare importantă. Inițial, programul ERASMUS a fost propus la începutul anului 1986, dar reacțiile statelor-membru ale UE au fost variate: cele cu programe și tradiții de schimb academic proprii (în mod special Franța, Germania și Marea Britanie) erau împotrivă, în timp ce restul erau în mare parte favorabile. Deși adoptat la începutul anului universitar 1987-1988, programul a reușit în doar câteva luni până la sfârșitul anului 1987 să implice în mobilitatea academică 3 244 studenți.

Politicile ERASMUS

Reconfigurarea politică a Uniunii Europene în anul 1993, odată cu adoptarea Tratatului de la Maastricht, a redimensionat programul ERASMUS, care împreună cu alte programe educaționale independente (Comenius, Lingua, Minerva) a fost încorporat în programul SOCRATES, înființat de Comisia Europeană în 1994 și care a durat până la 31 decembrie 1999. Scopurile declarate ale programului, la care participau 31 de state europene, erau: întărirea dimensiunii de educație europeană la toate nivelele; îmbunătățirea cunoașterii limbilor europene; promovarea cooperării și mobilității prin educație; încurajarea inovației în educație; promovarea oportunităților egale în toate sectoarele educației.

Din 2000 până în 2007, ERASMUS a făcut parte din programul SOCRATES II, înlocuit în perioada 2007-2013 cu un alt program european „Învățare de-a lungul vieții” (Lifelong Learning Programme). Adoptat prin decizia Parlamentului European, programul cuprindea la rândul său șase sub-programe: Comenius (grădinițe și școli); Erasmus (schimbul dintre studenții din universități și cooperarea dintre instituțiile superioare); Leonardo da Vinci (schimbul și educația în domeniul artelor); Grundtvig (educația adulților); Transversal (inovarea și cooperarea politicilor, predarea limbilor străine și bazei ICT); Jean Monnet, care susține instituțiile și acțiunile în favoarea integrării europene.
ERASMUS + (ERASMUS PLUS) este programul Comisiei Europene pentru educație, formare, tineret și sport pentru perioada 2014-2020, care a succedat programul ERASMUS precedent. Programul este deschis studenților, profesorilor, voluntarilor, tinerilor și oamenilor ce activează în sportul de mase, care doresc să obțină posibilitatea unei experiențe de cunoaștere în altă țară. 2/3 din bugetul de 14,7 miliarde de euro este alocat pentru oportunitățile de formare individuale, în interiorul și în afara UE, restul susține parteneriatele dintre instituțiile de educație, organizațiile de tineret, autoritățile locale, regionale și ONG, precum și reformele ce vizează modernizarea educației, formării și sistemelor de tineret.

Fenomenul ERASMUS

Demarat în 1987 cu circa 3 mii de studenți ce reprezentau 11 state, ERASMUS a avut în epoca lui clasică capacitatea de a trimite anual între 230-270 mii studenți pe an pentru a petrece de la trei la douăsprezece luni în exterior, „în cel mai cunoscut și mai mare program de schimb din lume”. În această perioadă, la care am participat și eu în două rânduri, ca profesor și ca cercetător postdoctorat, bursa unui student era de o mie de euro pe lună, plus costurile de călătorie dintr-o țară în alta, pentru studenții la masterat era de 1 500 euro, pentru postdoctorat 1 800 euro, iar pentru profesori 2 500 euro pe lună. Către anul 2012, circa trei milioane de studenți și profesori (5% din numărul total de studenți europeni) din peste patru mii de instituții de învățământ superior, ce reprezentau 33 de țări, au făcut parte din programul ERASMUS. Bugetul anual total al programului constituia peste 450 milioane de euro.

De la începutul ERASMUS + în 2014, alte patru milioane de persoane au avut posibilitatea de a studia, a se forma, a câștiga experiență profesională și a face voluntariat în cele 37 de state care participă la acest program.

Din momentul aderării R. Moldova la programele educaționale europene în 1994 (programul TEMPUS) și până în 2013 au fost implementate 83 de proiecte de modernizare a învățământului superior, cu o valoare totală de circa 43 milioane de euro (bugetul pentru toți partenerii implicați). Peste 1 300 de studenți și cadre didactice din 25 de instituții de învățământ au realizat între timp mobilități de studiu/predare/formare în Uniunea Europeană, iar alte 2 mii de cadre universitare au beneficiat de training și vizite de studiu în cadrul proiectelor TEMPUS.

Generația ERASMUS

Din momentul inițierii, ERASMUS a fost prins între două discursuri formative importante. Primul este conceptul cultural al „Europenizării” educației, care să contribuie la apariția identității și „demos”-ului european. Cel de-al doilea este axat pe generarea unei „societăți bazate pe cunoaștere” și „învățare de-a lungul vieții”.

Pentru mulți studenți europeni, programul ERASMUS este prima lor experiență de a locui și a studia într-o altă țară. Din acest considerent acesta a devenit un fenomen cultural extrem de popular printre studenții europeni. În primul rând, programul accelerează cunoașterea și înțelegerea țării-gazdă, fiind în același timp o oportunitate unică pentru socializare. Programul sparge frontierele între UE și vecinătatea sa, oferind posibilitate de circulație în ambele sensuri, iar acest fapt are o dublă semnificație. Pe de o parte apropie studenții din UE de cunoașterea proximităților geografice și duce la o deschidere spre înțelegerea acesteia, iar pe de altă parte oferă studenților din afara UE posibilitatea să se familiarizeze cu sistemul educațional occidental și să beneficieze de standardele lui înalte, să cunoască modul de viață european.

Mai multe cercetări și observații au constatat că foștii studenți ERASMUS au devenit o forță redutabilă în crearea unei identități pan-europene. Stefan Wolff a numit acești studenți „generația ERASMUS”, care în 20-25 de ani vor conduce Europa cu socializare complet diferită de cea a liderilor actuali, crispați încă în tiparele egoismului național și statal. Participanții la program dau dovadă de identități multiple și fluide, accentuează impactul legăturilor personale create cu foștii lor colegi și recunoașterea valorilor comune în identificarea lor cu Europa.
ERASMUS se încadrează, dar și conturează, discursul contemporan al tinerilor și adolescenților, creând oportunități pentru studenți de „a fi tineri” – de a avea distracție, amuzament și de a explora, iar aceasta „demonstrează că ei sunt adulți”, capabili de a locui independent, de a-și rezolva singuri problemele și a fi pregătiți pentru viitoarea angajare.

Dar în același timp programul impune cultura ca un cadru formativ pentru competențele de comunicare, dezvoltând capacități de accesare facilă a informației despre procedurile și modul de acțiune într-o țară străină, dar și la nivel european, accelerând procesul de identificare ca european.

Programul ERASMUS demonstrează că UE nu are analogie în lume și că este unica șansă de modernizare pentru R. Moldova, iar cei care cred că noi mai putem fi atrași în stepele euroasiatice, să întrebe un fost student ERASMUS dacă vrea acest lucru. Pentru că după o astfel de experiență europeană, pentru el nu există altă raportare decât la civilizația occidentală. 

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus