Timpul.md

Opinii & Editoriale 10 Martie 2019 | 07:49

Faptele duhului

Biserica a rânduit ca în duminica Izgonirii lui Adam din rai să se citească un fragment din Epistola Sfântului Apostol Pavel către romani. Înainte de a-l discuta, îl redau pentru lectură:

„Iar dacă Duhul Celui ce a înviat pe Iisus din morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Iisus din morţi va face vii şi trupurile voastre cele muritoare, prin Duhul Său care locuieşte în voi. Drept aceea, fraţilor, nu suntem datori trupului, ca să vieţuim după trup. Căci dacă vieţuiţi după trup, veţi muri, iar dacă ucideţi, cu Duhul, faptele trupului, veţi fi vii. Căci câţi sunt mânaţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.” (Romani 8; 11-14)

Deși, la primă și grăbită vedere, pare un cuvânt despre înviere, în realitate e unul dintre textele cele mai frumoase despre post, alături de capitolul 58 din Isaia. Fiindcă învierea este în textul de mai sus doar baza pe care Apostolul Pavel o construiește pentru a lansa argumentul importanței postului.

Trupul e muritor, dar Duhul care L-a înviat pe Iisus îi va da nemurire, însă nu prin faptele trupului, ci prin cele ale duhului. Adică nu trupul trebuie să dicteze sufletelor noastre, ci duhul e cel care trebuie să supună trupul.

Postul, prin înfrânare, prin oprirea de la mâncare, prin refuzarea poftelor, e o cale de a îmblânzi trupul și slăbiciunile lui. Iar acesta este cel mai important aspect (duhovnicesc!) al postului. Faptul că mai e și foarte sănătos să postim ține de trup și nu reprezintă o virtute.

E adevărat că postul face foarte mult bine sănătății noastre, dar dacă acesta e motivul pentru care postim, atunci slujim în continuare trupului și facem faptele lui. Ori mai simplu: nu practicăm virtutea creștină, ci ținem o dietă.

Însă frumusețea poruncilor dumnezeiești ține și de acest lucru: că omul, îndeplinind poruncile, face bine nu doar duhului, ci și trupului. E, dacă pot să spun așa, un bonus care vine odată cu dorința noastră de a lucra pentru propria mântuire.
Prin post trupul e disciplinat, supus, curățit, însănătoșit pentru a fi vas curat în ziua învierii pe care o celebrăm la finalul acestui post, dar și pentru ziua învierii noastre după ce vom săvârși cu bine(le) lupta pe acest pământ.

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus