De aproape trei luni, moldovenii de pretutindeni traiesc zile tensionate, ingrijorati de toate evenimentele de acasa. Am asteptat cu nerabdare sa aflam ziua urmatorului scrutin. Din cele intamplate, dupa ce am inteles scenariile odioasei si blestematei haite din anturajul dictatorului, ne-am pregatit psihologic: tartorul pune la cale lovitura cea din urma.
Intr-adevar, planul sau diabolic a fost sa paralizeze tara in ziua de vot, sa impiedice iesirea tineretului la scrutin, Voronin fiind sigur ca vor merge sa-i dea votul doar batranii zombati decenii la rand de ciuma comunista, cei care se bucura de pachetele cu merinde pe care le repartizeaza din ajutoarele materiale venite din Occident sotia sa, Taisia, Victor Stepaniuc sau Iurie Rosca. Recent am avut o luna de vacanta in Moldova si am stat mai mult in satul meu de bastina din raionul Ungheni. Am avut ocazia sa discut cu fiecare consatean – si tanar, si batran. Toti cunosc viziunile mele politice. Dupa discutii aprinse, intelegeam ca ei sunt dezinformati, nu cunosc evenimentele reale. Timp de zece zile, dialogul era la cutite, luptam cu ideologia comunista bagata in capul lor. Totusi, incetul cu incetul, cei care mai au in suflet credinta si in cap materie cenusie au inceput sa inteleaga cine-i om si cine-i caine in jocurile politice de la noi.
Apropo, intre timp organizasem sfintirea fantanii, rastignirii si a podului pe care le-am construit in centrul satului pentru aceasta localitate, pentru consatenii mei. A venit tot satul. A fost prezent chiar si presedintele raionului, Ion Harea, si noul (atunci) deputat in Parlament Anatol Arhiri. Dar a lipsit persoana care trebuia sa vina in primul rand – Margareta Baban, primarita care, spunea lumea, a sustinut fraudarea alegerilor, care lupta cu trup si suflet pentru ciuma rosie. Cum credeti, de ce a lipsit de la acel eveniment? Se teme, ascunde ceva, are constiinta murdara, dar si raspunderea pentru faptul ca, in anul acesta, n-am putut ajuta material orice batran, cum faceam inainte la Pastele Blajinilor, ca oamenii sa aiba macar cu ce-si ara pamantul. Ma bucur ca satenii mei au inteles ca am fost si voi fi mereu alaturi de ei – si la bine, si la greu. Am plecat impacata de acasa: stiu ca am capatat acolo noi adepti si sustinatori ai idealurilor liberal-europene.
Evenimentele tragice din 7 aprilie au trezit si mai mult sentimentul patriotic in inima fiecarei mame care lucreaza in strainatate si are copii acasa, chiar daca unii dintre ei au fost maltratati de copoii regimului Voronin. In numele miilor de moldoveni care lucreaza in strainatate, cerem CEC si Guvernului Moldovei sa mareasca numarul cabinelor de vot la consulatele si ambasadele din strainatate. Si inca ceva: dati dovada de civilizatie si creati acolo conditii sanitare igienice. La alegerile din 5 aprilie, aici, la peste 3000 de alegatori, am avut doar doua cabine de vot. Rusine pentru Consulatul Moldovei – nu era nici macar un veceu mobil. Pentru sutele de mame gravide sau cu copii mici a fost o situatie oribila… In aceasta campanie electorala, lupta va fi si mai apriga, si mai vicleana din partea comunistilor si a lepadaturilor care nu se leapada de ei. Dar speram ca va veni o zi cand comunistii au sa dispara de pe arena politica si noi, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom incerca sa ne punem la cale o viata normala.
Nina Gorincioi-Cadoppi,
Italia
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
