Interviu

Gheorghe Erizanu: Cnd consilierul lui Greceani a venit la mine dupa manuale, l-am trimis la Stepaniuc

Azi-seara, la Chisinau se va intampla un eveniment inedit, de care nu am mai auzit sa se fi produs pe la noi. Cu prilejul celei de-a 15 aniversari, pe care o va serba la 6 martie, Editura „Cartier” anunta, in toate cele cinci librarii ale sale, „Noaptea cartilor deschise”. Actiunea va incepe la 18.00 si va dura pana la miezul noptii. „Va fi un maraton al lecturilor”, ne asigura Gheorghe Erizanu, directorul editurii.

– Dle Erizanu, de ce „Noaptea cartilor deschise” si nu traditionala „ziua…”?

– Ziua usile librariile noastre sunt intotdeauna deschise, seara se intampla in premiera… Ne-am propus sa serbam cei 15 ani ai editurii printr-un maraton al lecturilor. Poeti si prozatori – iar, de-a lungul anilor, la noi au aparut majoritatea scriitorilor buni din RM – vor citi din opera lor; criticii literari vor vorbi despre carti, iar redactorii nostri vor prezenta anumite titluri. Ideea acestui maraton literar desfasurat concomitent in cele cinci librarii „Cartier” din capitala e sa ridicam cititorul la nivelul scriitorului si sa coboram scriitorii la cel al cititorilor. In plus, isi vor prezenta cartile si colegii nostri redactori-sefi de la alte edituri – poetul Vasile Romanciuc de la „Prut International”, poetul, dramaturgul si eseistul Mircea V. Ciobanu de la „Stiinta”, criticul si istoricul literar Eugen Lungu de la „Arc”. Vrem ca marcarea celor 15 ani ai editurii noastre sa fie axata nu pe „Cartier”, ci pe carte.

– Chiar am remarcat ca librariile voastre gazduiesc si cartile altor edituri…

– O facem, pentru ca suntem convinsi ca vom castiga mai mult daca vom propaga lectura, indiferent unde e scoasa cartea. Ma inclin in fata profesorilor din scoli care ii deprind pe elevi sa citeasca. Din an in an, acestia sunt tot mai putini, din pacate.

– De ce nu incercati sa „penetrati” voi in directia scolilor?

– Pentru ca nu vreau sa fortez lucrurile. Cred ca e mai bine – si mai rentabil in timp, daca vreti – sa castigi un cititor fidel, decat sa vii cu forta in sufletul copilului care, fortat fiind, putin probabil ca te va indragi. N-am crezut niciodata in evenimentele care au adus copiii incolonati la librarii sau la actiuni culturale. Daca aduci 30 de copii incolonati la o lansare de carte, risti sa pierzi 30 de potentiali cititori.

– Spuneati odata ca nu e rentabil sa faci carte pentru copii in RM…

– Nu e rentabil nici astazi, desi acum doi ani, crezand ca s-a schimbat ceva, am revenit la cartea pentru copii. Si am facut-o editand cateva carti foarte bune, ale uneia dintre cele mai importante edituri franceze, „La Martiniere”, care a creat generatia de cititori francezi de dupa 1990… Voi pomeni doar cateva: „Cartea lui De ce?”, „Cartea lui Cum?”, „Cartea lui Cand?”. Acestea insa nu au mers in RM, pentru ca aici, ca si in multe alte parti, a biruit „stilul Disney” – eroul cu ochi mari, frumos si optimist. Adica, si aici s-a impus, inainte de toate, consumul. Cultura pop a patruns in Moldova, se pare, mai adanc decat propaganda comunista chiar. Ceea ce prezinta francezii insa este un pic altfel. De fapt, noi intotdeauna am fost altfel.

– Nu ati obosit sa fiti, mai mult sau mai putini, rebeli in abordari?

– Este adevarat ca in perioada de debut, cea romantica, a activitatii mele editoriale credeam ca titlurile care-mi plac mie sunt titlurile care plac tuturor. Faptul ca le credeam valoroase nu era o decizie subiectiva a mea – era o chestie confirmata de experti, critici, istorici literari. Si continuu sa ma incapatanez, alaturi de colegii mei de editura, si ca merg pe cartea care cred ca e buna si care face bine cititorului.

– Cum se iau deciziile la „Cartier”?

– Cred ca avem una dintre cele mai bune echipe din domeniu – scriitorul, poetul, traducatorul Emilian Galaicu-Paun, care e si redactorul-sef al editurii; pictorul Vitalie Coroban, care este director artistic; lingvistii Inga Druta si Valentin Gutu; traducatorul Dorin Onofrei. Asa stand lucrurile, de obicei, deciziile sunt luate colegial. Dar cand nu ne reuseste asta, o facem… dictatorial. Adica, decid eu.

– Cum ar arata un „Cartier” statistic?

– In 1995 am scos doua titluri. Mai multi ani la rand am continuat cu circa 60 de titluri. Acum am ajuns la 100 de titluri anual. In incercarea noastra de a face lucruri firesti – caci de la 1940, apoi de la 1990 incoace, am trait o stare nefireasca – am lansat si proiectul cu librariile. Nu am crezut vreodata ca o carte trebuie lansata intr-un alt spatiu decat intr-o librarie. Care, apropo, nu sunt magazine, iar librarii nu sunt vanzatori, desi in nomenclatorul profesiilor din RM profesia de librar nu exista. Or, diferenta dintre un vanzator – preluata in respectivul nomenclator din limba rusa, unde nu exista notiunea de librar – si un librar este extrem de mare. In Romania, librar a fost Mircea Nedelciu, un mare prozator al generatiei ’80, iar poetul Florin Iaru era hamal la librarie. Noi nu am avut asemenea experiente, dar am avut librari buni, care insa au fost „inghititi” de privatizarile de la inceputul anilor ’90. La fel cum au fost „inghitite” librariile, transformate in magazine de aur si case de schimb valutar. Faceti o plimbare pe bulevardul Stefan cel Mare…

– Mai cautati librar, precum anuntati la un moment dat, pare-mi-se, pe http://erizanu.cartier.md, unul dintre cele cinci bloguri ale editurii dvs.?

– Ii cautam in permanenta si vreau sa cred ca cei care astazi lucreaza in librariile noastre sunt librari. Sunt oameni care citesc, care se descurca in titluri, majoritatea au studii superioare. Din pacate, sunt doar femei. „Din pacate” nu pentru ca n-ar fi bune, dimpotriva, ci pentru ca as vrut sa vad si barbati in aceasta pozitie. Au venit si barbati la concurs, dar femeile intotdeauna s-au prezentat mai bine. Si am mai observat ceva uimitor: lucrand la noi, toate librarele intineresc. Intrati si o sa va convingeti! Nu stiu prin ce se explica – probabil, cartile sunt un elixir al tineretii.

– Ce titluri au constituit evenimente editoriale pentru dvs. in acesti 15 ani?

– E ca si cum ai intreba un tata la care copil tine mai mult… Am inceput cu Nicolae Popa si al sau „Lunaticul noptii scitice” – pentru care luase premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova, dar si al Uniunii Scriitorilor din Romania, si il luase nu pentru ca era basarabean – si cu „Frumoasa Lumii” de Mihai Eminescu, o carte care mi-era draga din copilarie. Popa aparea dupa 12 ani de tacere si, dupa mine, era unul dintre cei mai importanti poeti, pe care Dumnezeu nu-l trecuse cu vederea. Poate ca ar trebui sa mentionez Dictionarul Enciclopedic Ilustrat, primul in spatiul romanesc care a dezideologizat lucrarea enciclopedica. Dar pana la DEI a mai fost Doru Ciocanu, cu „Dictionar auafed”. Era mai haios decat „Planeta Moldova”, cu „Nekrototanium”-ul ei pe care l-am editat recent. Dar pe atunci inca nu era atat de raspandit internetul si s-a pierdut cumva, n-a coincis in timp si spatiu… Dupa aia a fost Emil Brumaru – un poet roman ca multi altii, parca, pe care editorii romani il evitau. Am incercat sa batem la usa lui, el a vrut sa ne-o inchida in nas, apoi totusi ne-a deschis si ne-a lasat sa intram… L-am convins cu un onorariu mic pentru valoarea lui, am editat cele doua volume de poezie in prima editie, apoi trei volume in cea de-a doua editie, iar Emil Brumaru a redevenit vizibil in literatura romana, a fost preluat de alte edituri. Si el la randu-i, cu ajutorul nostru, brusc, a intinerit.

– Acelasi elixir, probabil… Cum stam cu cititorul? A crescut? S-a inmultit?

– Lumea nu citeste in continuare. Dar lucrurile pot fi schimbate. Pentru aceasta, cultura trebuie sa fie independenta, iar implicarea statului in cultura – minima. Ministerele noastre – al Culturii, al Educatiei – trebuie sa obisnuiasca tinerii sa citeasca. Daca profesorii nu vor face acest lucru, nimic nu are sens. Imi amintesc de mama mea care, fiind profesoara de romana in sat, cara cu ea, zilnic, o duzina de carti. Imi zicea ca o face pentru ca, daca nu vor tine minte despre ce se vorbeste in carte, elevii sa aiba macar imaginea ei vizuala. Astazi, foarte multi dintre cei care au fost elevi de-ai mamei mele citesc… La nivel de stat, e nevoie de proiecte pentru lectura. Sa se dea bani pentru biblioteci, ca sa poata cumpara cartea, si nu la editurile de stat, care sa editeze anacronisme cu tenta ideologica. Fosta guvernare nu a facut acest lucru, sper sa-l faca macar actuala. Macar sa repete ceea ce a facut statul roman, care le-a dat profesorilor cate 100 de euro pentru achizitie de carte…

La noi, in 2008, fosta guvernare a alocat pentru biblioteci trei milioane de lei – vreo 70 de banuti pe cap de locuitor. (In 2009 achizitia de carte pentru biblioteci a fost aproape zero.) Un „putin” care se mai pierde pe drum de diferiti primari sau sefe de biblioteci, care cred ca necesitatile primordiale ale unei asemenea institutii sunt fotoliile moi si covoarele persane. Pe carte ajung sa fie cheltuiti vreo 900.000 de lei. Ce fel de carte? Depinde de bibliotecar. Daca se cumpara horoscoape si carti de bucate, putem spune ca si acesti bani sunt irositi. Si e pacat sa se intample.

– Una dintre marile probleme ale editurilor noastre private a fost interdictia, introdusa de comunisti, de a edita manuale. Cum stau lucrurile astazi?

– Asta nu a fost o problema, ci o catastrofa. Prin modificarile la Legea privind activitatea editoriala, operate in 2008 la initiativa lui Victor Stepaniuc, au fost impuse niste restrictii extrem de dure, foarte aproape de cenzura si de regimurile totalitare, si practic au fost eliminati editorii din procesul de editare a manualelor. La 1 septembrie 2008, copiii pur si simplu nu aveau manuale. Imi amintesc cum consilierul prim-ministrei Greceanai cauta in disperare manuale pentru feciorul sau, care ajunsese sa studieze dupa niste carti din care nu mai ramasese aproape nimic. A venit la mine sa ma intrebe de manuale si eu l-am trimis la Stepaniuc…

– Si cu guvernarea actuala ce relatii aveti?

– In sfarsit, ne-a fost inregistrata Asociatia Editorilor – dupa ce dosarul a stat trei ani prin sertarele de la Ministerul Justitiei… A fost anulata hotararea lui Stepaniuc si s-a revenit la concursul precedent de editare a manualelor. La unele manuale au fost cate patru concurenti – si e benefica aici concurenta – si cred ca la 1 septembrie vom avea manuale noi… Ne-am a intalnit cu ministrul Educatiei, am discutat – spre deosebire de fostul ministru, cu care nu am vorbit niciodata. Sau spre deosebire de Stepaniuc, care ne-a spus ca ei sunt la guvernare si de acea fac ce vor… Asa ca singurul lucru pe care il pot spune e ca simtim mai multa deschidere acum.

– Nu stiu daca aveti o perspectiva pentru urmatorii 15 ani pentru „Cartier”, dar o idee despre viitorul an ar trebui sa aveti. Cum credeti ca va fi 2010?

– Cred ca va fi un an foarte greu pentru editori. Asa cum se intampla cu multe lucruri si fenomene, si criza economica ajunge abia acum, cu intarzierea de rigoare, in RM. In plus, o societate bolnava are nevoie de crize, pentru ca organismele slabe sa moara, iar cele puternice sa supravietuiasca. „Cartier”, sunt convins, va rezista.

– Va multumim pentru interviu si va dorim ca urmatorii 15 ani sa fie si mai buni!

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *