Timpul.md

Editorial 26 Martie 2016 | 07:27

Haitizarea Republicii Moldova

Primul cuvânt al titlului nu vine de la substantivul „haită”, deși se pot face paralele între atacurile în haită ale lupilor și atacurile haitelor politice din orașul alb cu flori de piatră și Bâc murdar și neamenajat. Ci vine de la numele unei țărișoare pe nume Haiti. Oficial: Republica Haiti. Situată în jumătatea de vest a insulei Hispaniola din arhipelagul Antilele Mari al Mării Caraibelor, Haiti s-a făcut cunoscută prin câteva lucruri. 

În primul rând, e una dintre primele întinderi de pământ pe care a pășit piciorul european, pe 5 decembrie 1492. Piciorul aparținându-i lui Cristofor Columb, cel care dă numele insulei și o revendică pentru Spania. Apoi, Haiti e unica țară din lume care și-a proclamat independența în urma unei revolte reușite a sclavilor. În cea mai mare parte negri aduși din Africa să lucreze pe plantațiile de trestie de zahăr, aceștia au învins autoritățile coloniale franceze sub conducerea lui Toussaint Louverture, primul general de culoare din armata franceză și fondatorul țării, cel care transformă o societate de sclavi într-o țară. De altfel, Haiti mai este unică și prin faptul că e prima țară independentă a Americii Latine (1804) și unica țară din emisfera de vest care a învins trei imperii (spaniol, francez și britanic).

Care-i legătura cu noi?

Haiti are un teritoriu aproape egal cu cel al Republicii Moldova (minus zona necontrolată din stânga Nistrului) și un produs intern brut doar puțin mai mare, în condițiile în care populația i se apropie de 11 milioane de cetățeni. Este un stat cu nivel de trai și indice al dezvoltării umane mai scăzut decât Republica Moldova. Chiar dacă și-au proclamat independența cu peste 200 de ani în urmă, haitienii nu au reușit să atingă nici măcar nivelul de dezvoltare economică și socială al vecinilor celor mai apropiați din Republica Dominicană, care se află pe aceeași insulă. Diferența dintre dominicani și haitieni e similară celei dintre România de astăzi și Republica Moldova. Însă ceea ce contează cel mai mult este modul în care a fost condusă timp de decenii Republica Haiti. În anul 1957, un „băiat deștept” pe nume François Duvalier preia puterea și devine președinte (ales) după o perioadă de haos politic. Medic de profesie, ceea ce-i aduce porecla „Papa Doc”, Duvalier nu pare să se inspire din principii precum grija față de oameni și compasiunea atunci când purifică armata de elemente indezirabile, începe să-și folosească propriii soldați instruiți și antrenați pentru a-și învinge inamicii politici reali sau imaginați. Grupurile înarmate paramilitare numite „Tonton Macoute” primesc de la cel mai înalt nivel drepturi discreționare de a aplica forța. Între 30.000 și 60.000 de haitieni sunt uciși până la retragerea lui Duvalier din funcție în 1971. Aceste miliții înarmate acționau practic, ca o entitate privată aparținând cuiva anume (deși oficial aparțineau statului) și în serviciul unui singur om, comportându-se ca o gardă pretoriană. În scurt timp, a început să fie introdus în toate instituțiile și în spațiul public cultul personalității – care-l avea ca personaj central pe François Duvalier.

În 1971, după moartea lui Duvalier, la putere vine fiul acestuia, Jean-Claude (Baby Doc), pe atunci în vârstă de 19 ani. El devine cel mai tânăr șef de stat din lume. Însă nu se îmbunătățește aproape nimic nici pentru următorii ani, deoarece el nu este dispus să accepte o schimbare totală a regimului. Între timp, Duvalier-senior ajunge să fie considerat printre cei mai bogați șase politicieni corupți din lume, iar juniorul are partea lui de responsabilitate (enormă) pentru a desăvârși opera de aducere a compatrioților săi la sapă de lemn.

Semne de pregătire a unei beizadele de os „domnesc” auto-intitulat ca atare se observă cu ochiul liber: conducătorul din umbră al Republicii Moldova, Vladimir Plahotniuc, nu se mai sfiește să-și ascundă progenitura ajunsă la majorat de ochii lumii. Oferind fiului său Timofei (Tima) un bolid nou-nouț care costă peste un milion de euro, în ultimul timp Plahotniuc nu mai face niciun efort de a-și masca într-un fel activitățile de acest ordin. Iar tupeul cu care a răspuns adolescentul fiu de oligarh, în limba rusă, pe rețelele de socializare: „Tatăl meu e unicul care vrea să scoată țara asta din impas, dar poporul i se opune”, mă face să resimt un iz puternic de Haiti, un miros de praf de pușcă și de reglări de conturi ziua în amiaza mare, fără intermediari.

Concluzia nu poate fi decât una: Republica Moldova a ajuns, de facto, un domeniul feudal în care există stăpâni și sclavi (iobagi). Avem toate șansele s-o luăm și factologic pe urmele Haitiului, deoarece la nivel de gândire politică, discurs și acțiuni, am impresia că suntem deja acolo.
Poate că doar instaurarea în Republica Moldova a unui regim cu chipul și asemănarea celui numit „Papa Doc” în Haiti, îi va trezi la viață pe cetățenii moldoveni. Până la urmă, și Jean-Claude Duvalier („Baby Doc”) a fost nevoit să-și dea demisia în urma unei revolte populare, în 1986.

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus