Timpul.md

Editorial 24 Februarie 2014 | 06:16

Ianukovici, noul Lukaşenko şi frica de libertate

Un lucru a devenit limpede în ultimele zile: preşedintele Ianukovici nu intenţionează să cedeze.  

Negocierile purtate cu opoziţia până acum au avut ca scop să câştige timp. Ianukovici nu doreşte să renunţe la putere, nu vrea să organizeze alegeri anticipate – şi mai presus de toate nu doreşte sub nicio formă să se abată de la cursul supunerii în faţa Moscovei. Ianukovici face tot posibilul pentru a menţine parteneriatul Moscova-Kiev aşa cum a fost stabilit, chiar şi împotriva unei părţi a poporului.

Doar că ucrainenii nu pot fi cumpăraţi, chiar dacă este vorba de miliarde de dolari venite cadou din Rusia. Lucrurile au scăpat de sub control rău de tot la Kiev – nimeni nu neagă că forţele Ministerului de Interne au obligaţia să menţină ordinea, însă trebuie văzut şi cum se realizează această menţinere a ordinii. Una din reclamaţiile cele mai juste ale protestatarilor din Kiev se referă la starea impunătoare a forţelor de ordine care în foarte multe situaţii şi-au depăşit atribuţiile. Din păcate, nu au fost deschise anchete în numeroasele cazuri de răpire şi tortură reclamate de protestatarii ucraineni. Până acum au suportat rigorile legii doar manifestanţii violenţi, poliţiştii care şi-au depăşit atribuţiile au fost lăsaţi în pace. Cu cât trece mai mult timp petrecut în confruntări, cu atât există mai puţine şanse pentru reluarea dialogului, iar Ianukovici pare că nu îşi mai doreşte în realitate dialog cu nimeni în afară de Moscova. Dacă va insista în această poziţie, Ianukovici va ajunge un al doilea Lukaşenko al Europei.

Şi aşa ne întoarcem la Chişinău, unde un politician tânăr şi umblat ca Dodon afirmă pe blogul său că nu îşi doreşte o „demonocraţie” precum cea a Uniunii Europene, ci vrea o autocraţie care să asigure ordine şi prosperitate. Fluiditatea şi dezbaterea continuă dintr-un regim democratic le pot părea multora obositoare şi sterile. Însă comparaţi aceste probleme cu posibilitatea de a dispărea peste noapte dintr-o autocraţie, un pericol care îl ameninţă pe orice cetăţean, indiferent cât de aproape ar fi de cercul puterii. Un zâmbet greşit adresat noii gimnaste preferate a autocratului şi zâmbăreţul dispare. 

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus