Timpul.md

Opinii & Editoriale 12 Martie 2017 | 09:56

În centrul universului

În centrul universului fiecare dintre noi se așază pe sine, chiar și atunci când se declară creștin practicant. Da, spunem că centrul vieții e Hristos, dar actele noastre arată exact contrariul.

Am ajuns chiar să ne considerăm buni creștini după mărimea ego-ului. „Atât de des merg la biserică, atâtea acatiste citesc, atâtea metanii bat, toate posturile le țin”. Iar porunca iubirii pe care Însuși Hristos ne-a lăsat-o se pierde prin lipsa de acțiune.
Spunem că un bețiv e păcătos. Dar stăm cu ușile încuiate și dacă nu primim un telefon de la vreun prieten, nici nu ne deranjăm să vedem cine sună la ușă. Nu ne interesează pentru că nu așteptăm oaspeți.

N-am intrat niciodată într-un spital să cercetăm bolnavii necunoscuți, nu știm cum arată o pușcărie, nu am făcut curățenie vreunui bătrân, n-am dat cuiva o farfurie de supă caldă, dar noi suntem mari creștini: nu bem, nu fumăm, mergem la biserică și ținem posturile! Oare nu uităm nimic?
Lustruirea propriilor virtuți, strădania deosebită pentru persoana noastră ne împinge în ceea ce Sfinții Părinți filocalici numeau „ispitele de dreapta”. Mult mai greu de observat decât păcatele obișnuite, ispitele de dreapta se nășteau tocmai din practicarea virtuții fără suficientă dragoste. Lipsa dragostei transformă virtutea în motiv de mândrie și slavă deșartă.

Dacă mai luăm în calcul și particularitățile geo-sociale ne buimăcim cu totul. Cei mai mulți monahi nu mănâncă niciodată carne, anumite biserici condamnă orice degustare de alcool (fie și un simplu pahar de vin), doar anumite comunități creștine consideră fumatul un păcat, unii consideră laptele praf de post, alții nu, foarte mulți condamnă substitutele de carne din posturi.

Și unde ajungem? Ce facem? Poate un tabel, poate vechile îndreptare de spovedanie. Ce fac și ce nu fac EU pentru mântuirea MEA, în propria MEA cameră. Tabel cu numărul de metanii, acatistele, paginile lecturate. E bine așa?
E bine pentru un om care vrea să se întărească în credință. E un antrenament pentru atleții lui Hristos. Dar lucrarea nu e aceasta. E doar antrenament. Mușchi, dacă vreți. Lucrarea începe abia de aici: „Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit, gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine" (Matei 25; 34-36).

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus