Timpul.md

Opinii & Editoriale 30 Aprilie 2019 | 07:51

Învierea Domnului

Învățăturile de credință se împart în dogme și teologumene. Dogmele sunt adevăruri de credință neschimbătoare, iar teologumenele sunt opinii teologice întâlnite la mai mulți părinți ai bisericii, fără ca ele să fie considerate adevărate, dar fără să constituie erezii (învățături greșite).

Dogmele au toate temei scripturistic, pe când teologumenele sunt mai mult interpretări ale unor pasaje din Biblie.
Dumnezeu - unul în ființă și întreit în persoane este dogma centrală a creștinismului. Vămile văzduhului după moarte reprezintă o teologumenă. O opinie teologică care s-ar putea să nu fie așa cum am învățat-o. Numărul îngerilor, cetele lor, numele lor – aici e aceeași discuție. S-ar putea să avem surprize.

Iisus Hristos, Dumnezeu adevărat și Om adevărat, născut din Tatăl înainte de veci și în istorie din Fecioara Maria, care a înviat a treia zi – e o mărturisire dogmatică. Nu există niciun dubiu asupra nici unuia dintre aspectele enumerate. Iar un creștin crede și mărturisește dogmele bisericii.
Vreau să menționez aceste diferențe pentru că trebuie să avem în permanență în minte cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este credința voastră” (I Corinteni 5, 17) și să înțelegem că dogmele ne definesc credința.

Sărbătorim iarăși Învierea Domnului și ar fi bine să o credem cu tot sufletul. Dar și să înțelegem că această mare sărbătoare nu e doar o aducere-aminte, ci la nivel liturgic ea are loc în fiecare liturghie, în fiecare sărbătorire a Învierii.
Ar fi trist ca toată credința noastră să se rezume la frica de moarte sau la ceea ce Blaise Pascal considera a fi un pariu câștigător (dacă Dumnezeu nu există, spunea filosoful, nu pierzi nimic, dar dacă totuși există, câștigi totul). O asigurare că dacă dincolo există ceva, noi am stat de partea bună a baricadei.

Nu așa trebuie să se manifeste credința noastră, ci în aceste zile, când vom adresa celor de lângă noi salutul pascal „Hristos a înviat!” să ne cutremurăm de acest mare adevăr, iar când răspundem „Adevărat a înviat”, să știm că mărturisim adevărul.

Să ne rugăm pentru întărirea credinței noastre, ca tatăl fiului lunatic: „Cred, Doamne, ajută necredinței mele!” (Marcu 9; 24) și să mărturisim cu putere și bucurie Învierea Dumnezeului nostru, Iisus Hristos.
Hristos a înviat!

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus