Timpul.md

Actualitate 16 August 2018 | 08:10

Istoria naivă a poporului român din Basarabia

„…Iar vrerea noastră faptă fie / să fim împreună pe vecie.” (prof. Teodor David, Bihor, România, 2014) 

Popoarele sunt ca oamenii. Se nasc, copilăresc, trec prin veroasele adolescenței și ale tinereții, îmbătrânesc și mor. Basarabenii români, din cauza istoriei lor vitrege, au fost reținuți în dezvoltarea vârstei istorice a copilăriei. Iată de ce ne mai plac doinele, baladele și cântecele de leagăn, spre deosebire de popoarele Europei autentice care, ajungând la maturitate, muncesc pentru a trăi bine. Aceste popoare, care trăiesc în țări prospere pentru că au lucrat, dar n-au cântat „Miorița”, fac filozofie, elaborează noi tehnologii, dezvoltă sisteme economice. Ei caută să prindă ceva din fericirea pe care le-a dat-o bunul Dumnezeu.

Noi, românii, mai ales cei din Basarabia, suntem la vârsta imitației. Așa cum copiii îi imită pe maturi, un popor scăpătat imită națiunile civilizate ale Europei. Așa cum un copil se joacă de-a școala, imitând învățătura, basarabenii imită dorința de a ajunge în Uniunea Europeană. Cu toate acestea, de mii de ori îi auzim: „Vrem să fim singuri, la ce ne trebuie România? Fiecare la casa lui!”. O fi și așa, dar de ce munciți și călătoriți prin lume cu pașapoarte românești?

Basarabia – acest pământ românesc, a fost în mai multe rânduri monedă de schimb pentru Marile Puteri. Unii trăiesc și astăzi naivitatea eliberării acestui pământ, chinuit de ruși și chiar slăvesc armata roșie. Dar uneori stai și te gândești: de ce românilor din Basarabia (ziși moldoveni) le place Eminescu, Creangă, Sadoveanu, dar nu-și doresc Unirea cu Țara, care este averea lor de altfel? Acolo le sunt strămoșii, acolo le este neamul și rădăcinile milenare.

Pentru a ieși din eterna naivitate, în care parcă știm, parcă nu știm cine suntem, ar fi cazul să nu uităm de anul 1711, de oastea lui Petru, Țarul Rusiei, care a trecut Nistrul cu gândul și dorința de a ocupa Basarabia. Să ne amintim și de anul 1787, când Rusia a încorporat teritoriile dintre Bug și Nistru, ajungând la hotarul cu Moldova. Și de târgul rușilor de la 1812, când Basarabia a fost furată din trupul Moldovei istorice, astfel realizându-se visul faraonic al Rusiei de a-și pune hotarul la Prut.

Astfel, după 1812, populația românească din Basarabia a început să cunoască sclavia și tirania impusă de Imperiului Rus, apoi de către sovietici, care și-au întins tentaculele până în ziua de astăzi și ne „corectează” destinul ori de câte ori pot.

Anul 1918 a adus, pe timp scurt, lumină, carte, dreptate, adevăr, dar războiul, noua ocupație sovietică și azi…la 100 de ani de la Marea Unire suntem niște rătăciți… Trăim naivitatea propriului destin, în care nu vrem să schimbăm nimic. Strigăm în gura mare că vrem în Uniunea Europeană, dar aceasta este cam surdă și nu ne aude...

De ce nu ne aude? Pentru că noi strigăm unul la altul.
 

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus