Duminica am fost la furat cirese. Dupa ploaie, prin iarba umeda, am gasit si fragi rascopti. Mi-am amintit bucuria copilariei rurale. E-hei! Acum, toate vaile si toate dealurile vuiesc de strigatele unor Ionel, Gheorghita, Costel… Urcand pe-o costisa cu pojarnita, involuntar am rostit o vorba de-a poetului Nichita Stanescu. In toamna lui 1976, visatorul Nichita sosise la Chisinau, unde a avut o intalnire cu scriitorii basarabeni.
Aparut pe scena Casei Scriitorilor, el si-a inceput discursul intr-un mod neasteptat: „Ce bine mai era pe timpul lui Stalin…”. A facut o pauza lunga, in timpul careia si scriitorii, si trimisii speciali se uitau unii la altii nedumeriti. Dupa pauza, cu zambet tamaduitor, a adaugat numaidecat: „… pentru ca, pe atunci, eram tineri si frumosi”.
Indemn orasenii, cat nu-i tarziu, sa mergeti la tara – la furat cirese sau la cules de fragi prin poiene. Sa vedeti, numaidecat o sa va amintiti si un poem de Stanescu:
Spune-mi, daca te-as prinde-ntr-o zi
si ti-as saruta talpa piciorului,
nu-i asa ca ai schiopata putin, dupa aceea,
de teama sa nu-mi strivesti sarutul?…
P.S. Jos comunistii!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
