Timpul.md

Moldova 1 August 2020 | 08:25

La vânătoare de elefanţi cu gloanţe pentru pitulici

Sunt momente în care atunci când te roagă vreun prieten să îl lămureşti ce se mai întâmplă prin politica de la Chişinău simţi mai întâi nevoia să pleci într-o vacanţă de două săptămâni pentru a-ţi pune gândurile în ordine ca să nu pari haotic.

Simplul fapt de a povesti cât mai clar despre ce, cum şi de ce se petrece în Republica Moldova este cu mult mai complicat decât a reuşi, de exemplu, să traduci - chiar şi aproximativ - în limba aramaică lucrarea de doctorat a lui Victor Viorel Ponta.

Nu ştiu de ce, dar aş paria că cea mai mare parte dintre deputaţii din opoziţia pro-europeană de la Chişinău au excelat în anii de şcoală la muzică şi poezie în detrimentul matematicii, altă explicaţie neputând exista pentru faptul că de cele mai multe ori lucrurile din Parlament se petrec emoţional şi nu raţional. Bine intenţionaţi, pro-europenii pleacă de multe ori la drum cu planuri măreţe prezentate atât de înflăcărat încât l-ar putea face să lăcrimeze până şi pe un viking nervos, doar că, de cele mai multe ori, matematica votului politic le joacă festa la final. „Eeeei, aşa a fost să fie”, auzi de obicei după câte un eşec din acesta spectculos, „dar măcar a fost frumos”. După care, cu perseverenţă, se declanşează alt şi alt proiect „naţional” care, la fel, la sfârşit „nu s-a primit”.

Nu cu mult timp în urmă, cam pe când lua sfârşit supliciul izolării la domiciliu după ce se credea a fi victoria asupra COVID, emoţiile unei părţi a opoziţiei, înmagazinate probabil în perioada carantinei, s-au descătuşat sub auspiciile unui proiect naţional – cum altfel? – istoric. Şi chiar nu orice fel de proiect istoric, ci unul grandios, în doi paşi („unu şi be”, cum număra domnul Nicu Văcăroiu): o moţiune de cenzură care să dea jos mai întâi guvernul Chicu după care, odată ocupate gările şi capetele de pod, înlăturarea de la putere – tot printr-o manieră democratică – a preşedintelui Dodon.

Singura piedică rămânea îndărătnica de matematică: opoziţia pro-europeană, chiar dacă ar fi purces la drum în totalitate, nu însuma decât 26 din cele 51 de voturi necesare. Drept pentru care în scurt timp, la nivel de discurs, opoziţia pro-europeană s-a împărţit, ca de obicei, în două tabere: matematicienii, reticenţi în a pleca la luptă doar de dragul datului cu capul în perete, şi barzii, cei care, în înflăcărarea bine intenţionată de a schimba lucrurile, au decis să incanteze imnuri de luptă până vor trezi tot cartierul şi vor aduna alături de ei voluntarii necesari pentru debarcarea socialiştilor moldoveni şcoliţi de experimentaţii de la Kremlin.

Cum, necum, la un moment dat chiar se profila că vor exista cele 51 de voturi necesare moţiunii, doar că (întotdeauna există un „doar că” în politica de la Chişinău) deputaţii care se alăturau cauzei pro-europenilor în lupta contra lui Dodon veneau fix din bagajul politicienilor moldoveni infractori urmăriţi internaţional: Plahotniuc şi Şor. Iar acest lucru a declanşat o altă dilemă, de data aceasta una morală: este sau nu firesc ca pro-europenii să se alieze taman cu cei împotriva cărora au luptat ani de zile doar de dragul unei noi poze de grup pe scările Guvernului?

Între noi fiind vorba, a crede că poţi să-l dai jos pe Dodon cu voturile infractorilor Plahotniuc şi Şor (care până nu demult colaborau frăţeşte cu socialistul) e ca şi cum te-ai duce cu bani potriviţi la Costineşti fiind sigur că niciun chelner nu te va păcăli atunci când îţi va face nota de plată. Rezultatul votului – probabil că v-aţi şi dat seama – nu a fost cel scontat de către pro-europeni care s-au trezit în naivitatea lor bine intenţionată că în Parlament, în ziua votării, nici măcar nu erau prezenţi toţi deputaţii care le „promiseseră” ajutor. Aşa că, după câteva luni de emoţii şi aşteptări glorioase, rezultatul a fost taman pe dos: Dodon a ieşit întărit iar opoziţia, nu doar că bătută, dar şi cu voturi mai puţine în sondaje.

Nu aş vrea să terminăm cu senzaţia că toate planurile mari începute în Moldova se opresc doar la stadiul de proiect nefuncţional. De exemplu, dacă la începutul lunii povesteam despre moldovenii care fabricau de zor, într-un hambar clandestin, câteva elicoptere, zilele trecute (de data aceasta în Italia) a fost dibuit un alt moldovean care, alături de nişte complici, meşterea la fabricarea unui tanc, ei fiind reţinuţi în momentul în care instalau două tunuri pe un buldozer cu şenile. Aşa că dacă vă claxonează insistent vreun portavion cu număr de Chişinău prin intersecţia fluidizată din Podu Roş, nu vă speriaţi, nu aveţi vedenii: probabil că nişte ingineri pricepuţi de peste Prut îşi lansează nava pe Bahlui.

https://www.ziaruldeiasi.ro / Radu Popescu - a fost consultant politic în Republica Moldova

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus