Timpul.md

Opinii & Editoriale 24 Noiembrie 2018 | 08:44

Le Dodon de la farce

Obsedat de propria sa imagine și promovând cu asiduitate ideea kaghebistă a unei „Moldove, ca o punte între Est și Vest”, Dodon se încadrează perfect în rolul său de caraghios provincial, ajuns la curtea celor mari

Președintele R. Moldova a ieșit iarăși în lume. Timp de aproape o săptămână, acesta a binevoit să mai elibereze de prezența-i sâcâitoare statul pe care, chipurile, îl conduce și a mers, din nou… la Putin. Un lucru cât se poate de obișnuit, dacă avem în vedere zecile de vizite pe care le-a întreprins Igor Dodon la Moscova în ultimii doi ani. Doar că, de această dată, el a decis să-și facă un fel de „cadou” cu ocazia celei de-a doua aniversări de aflare în funcție și a mers acolo unde s-a dus și Putin. Adică, la Paris.

A venit și Dodon în capitala Hexagonului, pentru a participa la Forumul Păcii, organizat cu ocazia împlinirii a o sută de ani de la sfârșitul Primului Război Mondial. Înainte de aceasta, președintele Franței, Emmanuel Macron, i-a invitat la ceremonie pe liderii actuali ai țărilor care existau acum o sută de ani sau care se situează astăzi pe teritoriile statelor beligerante în Marele Război. Conștient că o astfel de ocazie nu-i poate surâde decât cel mult o dată la o sută de ani, evident că Dodon nu putea să nu răspundă pozitiv la invitația lui Macron. Mai ales că și Putin își confirmase prezența la eveniment, iar, cu șeful în preajmă, Dodon era sigur că nu se va lăsa cucerit de frumusețile Parisului și nici nu va scăpa vreunui derapaj ideologic, care i-ar trăda un eventual deviaționism în fața unui Kremlin devenit în ultimii ani excesiv de suspicios.

Până a ajunge în Franța, a fost huiduit de protestatari în Marea Britanie

Bucurându-se și de o perioadă legislativă relativ calmă, care-i garanta intangibilitatea mandatului de președinte pentru, cel puțin, patru zile consecutive, Igor Nicolaevici a decis să vadă mai întâi care e treaba și pe la vecinii francezilor, cei de peste La Manche. Astfel încât, vizita la Paris a președintelui moldovean a început cu două zile mai devreme, pe data de 9 noiembrie, cu o incursiune în „înalta societate londoneză”. Din comunicatele de presă, apărute pe site-ul oficial al președinției, aflăm că Dodon a avut o agendă foarte încărcată în capitala Regatului Unit. După ce s-a întâlnit cu o serie de personalități de la un vestit think-tank londonez (atât de mari erau personalitățile, încât comunicatul respectiv nu menționează niciun nume), Dodon a mers să participe la… deschiderea Campionatului Mondial de Șah. Dacă nu știați, avem marele noroc de un șef de stat aproape maestru mondial în acest sport nobil. Păcat doar că nimeni nu e în stare să-și amintească pentru ce merite s-a învrednicit el de prestigiosul titlu de președinte al Federației Moldovenești de Șah. Căci, cu siguranță, „Kasparovul” nostru național mai are de parcurs un drum foarte lung până va ajunge (dacă va ajunge vreodată!) la luciditatea și dexteritatea intelectuală a unui jucător de șah.

Silitor nevoie mare, Dodon nu putea să nu-și utilizeze prețiosul timp cu un randament maxim, astfel încât turneul său londonez s-a încheiat cu o întrevedere cu Ministrul de Stat al comerțului exterior britanic. Nu înainte însă ca el să fie întâmpinat de un grup de protestatari,
membri ai diasporei noastre din Marea Britanie, care i-au amintit că nu este deloc binevenit în Occidentul pe care îl critică atât de sârguincios.

Cam așa arată agenda unei scurte vizite a unui președinte de țară într-o mare capitală europeană: o discuție cu niște personalități (nici nu știm despre cine era vorba), participarea la deschiderea unui eveniment sportiv și o întrevedere cu un ministru. Cam subțire, deoarece seamănă mai mult cu un program de mini-vacanță, decât cu o vizită a unui șef de stat. Ce să-i faci? Așa-i când vii neinvitat - chiar și ai tăi îți urează un „bun venit” cu pancarte și rugându-te frumos să pleci din fața lor și să nu te mai întorci acolo niciodată.

Evenimentele epocale la care a participat Dodon au încăput în trei rânduri

Însă așa cum dorul de Putin s-a dovedit a fi mai puternic decât orice pe lume, îndată după marșu-i triumfător prin capitala britanică, Dodon a traversat Canalul Mânecii și s-a pornit val-vârtej asupra unei alte cetăți a libertății și democrației: Parisul. Ah, a venit și el în orașul acesta năucitor, mereu capricios și aflat într-o permanentă neliniște!

Și ce a făcut aici? Tot ce aflăm noi, muritorii de rând, despre vizita lui Dodon la Paris, este că „a discutat cu mai mulți șefi de state și de guverne”, însă întregul comunicat de presă dedicat acestor evenimente epocale a încăput în numai trei rânduri și vreo 40 de cuvinte. Se vede că autorii comunicatului au uitat să spună că participarea la o recepție festivă, chiar și oferită de către președintele Franței, nu este echivalentă nici în limbaj diplomatic cu participarea la o întrevedere de lucru. Nici fotografia cu Trump nu este suficientă pentru a demonstra seriozitatea „discuțiilor”, purtate în acea seară, la recepție. Mai ales că Dodon nu a figurat nici măcar în calitate de decor pe fotografiile oficiale de la eveniment, unde apar liderii unor puteri care contează cu adevărat: Macron, Trump, Putin, Erdogan ș.a. Dintr-un alt comunicat, aflăm că Dodon a mai avut o întrevedere importantă în ziua respectivă, cu președintele Austriei. Însă mare păcat pentru Dodon, fiindcă în această țară persoana care are cu adevărat putere de decizie, nu este președintele, ci Cancelarul (echivalentul primului-ministru). Or, cam asta a făcut Dodon la Londra și Paris, timp de patru zile: a participat la niște evenimente mondene și a făcut, acolo unde a fost posibil, câteva selfie-uri cu personalitățile prezente.

Era să uit. Cu mai mult timp în urmă, Dodon a avut, totuși, o șansă să participe la un eveniment cu adevărat important, la o întrevedere cu reprezentanții diasporei de la Paris. Ar fi fost corect să se prezinte el însuși la această întâlnire, în loc să-și trimită consilierii. Cu atât mai mult, cu cât angajații președinției făcuseră atunci mult tam-tam, timp de câteva luni. Prin urmare, ar fi putut să facă și un lucru prețios în aceste patru zile – să vină și să afle din prima sursă cât de mulțumiți sunt concetățenii săi de (ne)funcționarea convențiilor bilaterale, semnate între R. Moldova și țările de reședință. E posibil, că după cele auzite aici, Dodon ar fi pierdut pofta să mai amintească despre aceste convenții, care sunt prezentate ca niște „victorii diplomatice”, deși în realitate nu produc aproape niciun beneficiu pentru cei care, prin munca lor asiduă, mențin R. Moldova pe linia de plutire.

Înțelegem însă că lui nu-i pasă de aceasta. Obsedat de propria sa imagine și subjugat de dorința de a face sluj demonstrativ în fața lui Putin, promovând cu asiduitate ideea kaghebistă a unei „Moldove, ca o punte între Est și Vest”, Dodon se încadrează perfect în rolul său de caraghios provincial, ajuns la curtea celor mari. Spre deliciul celor din urmă, el este mereu gata să fie protagonistul unei farse sau a unei escrocherii. Acum vreo 12 ani, se făcea că tot el era un mare „savant”, care scria „articole științifice”, pentru care primea sute de mii de lei din banii publici, de la un institut al Academiei de Științe, pe care îl conducea. Astăzi „savantul” de ieri s-a umflat în pene și o face pe importantul la dineurile mondene din capitalele europene. „Le Dodon de la farce”, i-a rostit Emmanuel Brigittei la ureche, în acea seară de dinaintea Centenarului Armistițiului. Și au zâmbit, ambii, înveseliți, în timp ce Igor și Galina încercau să descifreze șarada.

Parafrazare a expresiei frazeologice vechi din limba franceză – le(s) dindon(s) de la farce – ce desemnează o persoană sau un grup de persoane, care sunt desconsiderate de societate, și ajung să fie ridiculizate, de care toată lumea își bate joc.

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus