Timpul.md

Actualitate 5 Februarie 2019 | 11:30

Le Figaro: De ce americanii au dreptate, tratând cu seriozitate pericolul rusesc

SUA tocmai s-au retras din Tratatul INF semnat în 1987 cu Uniunea Sovietică. Expertul în geografie al Centrului European pentru Relații Internaționale ( l’European Centre for International Affairs), Laurent Chalard, analizează în publicația Le Figaro consecințele unei astfel de decizii și explică ce înseamnă acest pas pentru Franța, în special pentru relațiile sale cu Rusia.

„O astfel de politică îi conferă lui Trump o imagine agresivă și beligerantă și poate fi foarte prost percepută de către opinia publică și liderii occidentali. Cu toate acestea, deși această situație pare a fi regretabilă din punct de vedere umanist, realitatea este că, din punct de vedere geopolitic, e perfect logică. Și asta având în vedere noile dezvoltări în materie de arme nucleare în Rusia, care – ar trebui reamintit – reprezintă principalul argument invocat de americani pentru a se retrage din tratat, mai ales că, potrivit lor, ei sunt dispuși să revină la acord in termen de șase luni, în cazul în care rușii vor înceta sa-l incalce” – notează autorul.

Într-adevăr, la 1 martie 2018, șeful Kremlinului, Vladimir Putin, a transmis un mesaj anual Adunării Federale în care a anunțat că țara sa are acum o nouă generație de arme nucleare „invincibile”, adică tehnologic mai avansate decât cele de care dispone o alta superputere nucleara – SUA. ”Acest discurs a fost comentat pe larg în presa de peste Atlantic, provocând o îngrijorare evidentă în rândul specialiștilor americani în domeniul armamentului, deoarece arsenalul anunțat de Moscova poate depăși toate armele existente astăzi, deși autoritățile politice din Washington au încercat să minimalizeze semnificația situației actuale”, afirmă Chalard.

Între timp, îngrijorarea justificată în legatura cu retragerea Americii din Tratatul INF nu a afectat elitele guvernante franceze care, se pare, subestimează complet puterea rusă.

”Trebuie amintit ca, în prezent, Rusia este principalul nostru adversar (deși „nedeclarat” ) pe continentul european – pentru că, în virtutea apartenenței Franței la Uniunea Europeană și NATO, politica noastră externă a fost menită să o slăbească timp de câteva decenii. În consecință, în viitor, nu ar trebui să ne așteptăm la pași prietenoși din partea Rusiei”, – spune expertul.

Elitele franceze încă se confruntă cu un anumit complex de superioritate față de Rusia, care a fost întotdeauna considerata nu destul de europeana, semi-barbara și, prin urmare, înapoiată tehnologic față de Occident, adică Europa de Vest și SUA.

„În perioada prăbușirii sale, URSS într-adevăr a rămas în urmă în anumite domenii, mai ales într-o zonă atât de importantă precum tehnologia informatică. Era însa în avangarda cercetarilor în alte domenii, spre exemplu, în domeniul armelor nucleare și electromagnetice – acest fapt a fost uitat de istoriografia oficială, care din motive ideologice a insistat excesiv asupra supremației tehnologice a Occidentului. Prin urmare, nu este surprinzător faptul că reluarea activitatii laboratoarelor militare, inițiată de Vladimir Putin în anii 2000, a condus la noi evoluții tehnologice în acele domenii în care Rusia a investit foarte mult. În plus, Rusia are unul dintre cele mai bune sisteme educaționale din lume, ceea ce înseamnă că are un exces de ingineri și cercetători tineri. Aceste realizări nu contrazic ideea unui anumit decalaj în alte domenii pe care Rusia le înregistreaza, domenii pe care Kremlinul le consideră strategic mai puțin importante. De aceea, liderii francezi ar trebui să ia serios amenințarea nucleară rusească, pentru că nu ar trebui să-ți subestimezi niciodată dușmanii”, insista Laurent Chalard.

În prezent, este greu să ne imaginăm cum o Uniune Europeană, incapabilă să se pună de acord asupra unei astfel de probleme, cum ar fi, de exemplu, criza migrației, va putea constitui o forța militară capabilă să contracareze independent o agresiunea militară rusească la granițele sale, având în vedere și amenințarea utilizării armelor de distrugere în masă.

”Unii ofițeri NATO spun că toate trupele europene sunt echivalente cu armata rusă, dar uită un punct important – armata europeana există doar pe hârtie și nici măcar nu are o limbă comună pentru exercitarea comenzilor”, concluzionează autorul. 

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus