Timpul.md

Atitudini 13 Octombrie 2010 | 05:22

Lenin este cu noi

Fiecare mişcare politică îşi poate alege personalităţile şi ideile pe care îşi întemeiază programul de acţiune. 

 Lenin este o asemenea personalitate pentru comunişti. Timp de atâţia ani s-a făcut apel la Lenin, la scrierile sale, pentru a justifica, pentru a oferi o confirmare a acţiunilor comuniştilor din diferite ţări, dar cel mai mult în Uniunea Sovietică! Discuţiile în legătură cu soarta mausoleului de la Moscova arată cât de prezent este încă Lenin în memoria ruşilor şi, în primul rând, a comuniştilor. În cadrul acţiunilor de utilizare a figurii şi ideilor lui Lenin pentru legitimarea activităţii de zi cu zi a comuniştilor se foloseau diverse metode: de la citarea diferitelor afirmaţii ale lui Lenin până la evocarea a diferite episoade din viaţa acestuia, povestite de diferiţi martori oculari. Personalitatea şi ideile lui Lenin erau sursa de inspiraţie a atâtor poeţi şi scriitori din Uniunea Sovietică. În această campanie permanentă, fiecare republică unională căuta în operele şi viaţa lui Lenin referiri la poporul respectiv. Nici cei din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească nu au rămas mai prejos. Nu vom încerca să apreciem cele ce s-au scris în acest context. Dar în contextul prezenţei lui Lenin (concretizată şi prin formula „Lenin este cu noi”) şi astăzi în minţile unor oameni şi a unor mişcări politice, precum cea a comuniştilor din Republica Moldova, merită să ne uităm şi noi şi să căutăm dacă a făcut vreo referire la Basarabia (doar aşa se numea atunci) şi la locuitorii ei.

În ţările lagărului socialist şi în mişcarea comunistă mondială de o mare popularitate s-a bucurat lucrarea lui Lenin „Despre dreptul naţiunilor la autodeterminare”, scrisă în anul 1914. Credem că este cel mai bine să dăm în întregime citatul care, evident, are legătură cu ţinutul dintre Prut şi Nistru. Iată-l: „Condiţiile particulare ale Rusiei, în ceea ce priveşte chestiunea naţională, sunt exact inverse faţă de ceea ce am văzut în Austria. Rusia este un stat cu un centru naţional unic, velicorus. Velicoruşii ocupă un teritoriu imens, iar numărul lor se ridică la circa 70 milioane. Acest stat naţional are, în primul rând, particularitatea că „alogenii” (adică neruşii – n.n.) (care constituie în ansamblu majoritatea populaţiei - 57%) trăiesc tocmai la periferie; în al doilea rând, opresiunea suferită de aceşti alogeni este mult mai puternică decât în statele vecine (şi nu numai în statele din Europa); în al treilea rând, într-un număr de cazuri, naţionalităţile oprimate care trăiesc la periferie au, de cealaltă parte a frontierei, compatrioţi care se bucură de o independenţă naţională mai mare (este destul să indicăm, de exemplu, la frontiera de vest şi de sud a statului finlandezii, suedezii, polonezii, ucrainenii, românii); în al patrulea rând, că dezvoltarea capitalismului şi nivelul general de cultură este deseori mai ridicat în regiunile periferice, populate de „alogeni”, decât în centrul statului…”.

Nu ne vom referi la alte idei exprimate în pasajul citat, care desigur merită comentarii ample. Ne oprim numai la faptul că Lenin îi menţionează pe români în 1914, atunci când în componenţa Rusiei intra numai Basarabia şi când politica oficială vorbea numai despre moldoveni. Nu este nicio îndoială că Lenin îi considera pe moldoveni ca români. În acel moment, Bucovina de Nord, unde naţionalitatea română a fost recunoscută, nu intra în componenţa Rusiei (va intra în 1940). De altfel, este interesant faptul că în Bucovina, desprinsă ca şi Basarabia tot din Principatul Moldovei, cei de acolo se declară români şi nu moldoveni, deşi au fost mai devreme despărţiţi de ceilalţi români decât cei din Basarabia. Ca să-i dăm dreptate lui Lenin, mai avem o confirmare că politica naţională din Austro-Ungaria (care constituie unul din subiectele lucrării citate a lui Lenin) era mult mai blândă decât cea din Rusia ţaristă.

Iar dacă am luat-o pe calea citatelor, merită poate să-l cităm şi pe Gheorghi Dimitrov, fruntaş comunist bulgar, care mulţi ani s-a aflat la conducerea Internaţionalei comuniste (Komintern). Acesta, în jurnalul său publicat la Sofia, i se adresează lui Stalin în problema macedoneană, spunând că nu a existat niciodată un popor macedonean sau o limbă macedoneană, iar Stalin îi răspunde: „Am creat atâtea popoare, ce mai contează dacă mai creăm unul”.

În legătură cu aceasta, putem afirma şi noi că, uite, „Lenin este cu noi”, pentru că, în chestiunea care şi astăzi se mai discută, a confirmat că cei care locuiesc între Prut şi Nistru sunt români.

Cele spuse de Lenin privind velicoruşii ar merita un comentariu larg, dar cred că nu întâmplător comuniştii evită să-l citeze pe Lenin în acest subiect. Vă inspiră şi astăzi Lenin? Luaţi în întregime ideile sale, mai ales în problema naţională.

Şi aş mai spune ceva. Cândva la Chişinău mi-am cumpărat o carte a scriitorului belarus Vasili Bîkov (cel mai mare scriitor belarus din perioada contemporană). Acesta a publicat, înainte de a muri acum câţiva ani, cartea „Lungul drum spre casă” - un roman autobiografic. Bîkov, care a luptat în război pe frontul Iaşi-Chişinău, descrie bogăţia satelor basarabene unde a fost încartiruit între martie şi august 1944, precum şi jaful la care s-au dedat trupele sovietice, mai ales în zona unde populaţia fusese evacuată „pentru a fi ferită de suferinţele războiului”. Şi documente ale NKVD, publicate în Ucraina, arată că ofiţerii şi soldaţii Armatei Roşii au fost uluiţi de bogăţia găsită în 1940 în Basarabia şi Bucovina de Nord, în comparaţie cu ce era în restul Uniunii Sovietice.

Deci, ce facem, comunişti din Moldova, dacă Lenin este cu noi şi nu cu voi?

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus