Marele Zid chinezesc se năruie: Cam o treime din cei aproximativ 19.000 de kilometri s-a transformat în praf

Cam o treime din cei aproximativ 19.000 de kilometri s-a transformat în praf şi ce a mai rămas în picioare reprezintă, probabil, cel mai mare efort de conservare din istoria omenirii, scrie NPR.

Qiao Guohua este pe linia de front a protejării acestui patrimoniu. El trăieşte în satul Jielingkou, aproape de locul unde partea estică a zidului ajunge la Marea Galbenă.

În timpul dinastiei Ming (1368-1644), Jielingkou era o garizoana unde stăteau soldaţii care păzeau o trecătoare strategică din zid. Acum e un simplu sat de fermieri, cu 800 de localnici. Alte porţiuni ale zidului au fost construite în timpul dinastiei Qin (221-206 înaintea erei noastre) sau mai devreme.

Qiao patrulează o bucată de zid, unde verifică şi raportează Guvernului ce bucăţi sunt în pericol de prăbuşire. Îi pârăşte şi pe turiştii care ar dori să ia suvenir o cărămidă sau două.

Qiao spune că nu face asta pentru bani, întrucât primeşte o suma simbolică de la guvernul local. Recent autorităţile locale i-au dat şi o jachetă în stil militar pe spatele căreia scrie "protector al antichităţilor", iar în faţă "U.S. Army".

Timp de două milenii, până în secolul XVII, zidul a marcat frontieră dintre civilizaţia bazată pe agricultură a Chinei şi popoarele nomade din stepă eurasiatică, inclusiv mongolii, manciurienii şi comunitatea Xiongnu. Zidul nu a fost creat pentru a-i despărţi, ci pentru a reglementa schimburile şi interacţiunile.

Pentru Qiao, zidul este încă un fel de graniţa internă: "Pe partea aia, e comitatul autonom manciurian. Pe partea asta, sunt etnicii han. Acolo îşi îngroapă morţii. Pe partea asta, noi îi incinerăm pe ai noştri. Politicile sunt diferite".

Qiao îşi aminteşte că, în copilăria să, turnurile zidului, făcute din cărămizi în urmă cu peste 400 de ani, erau încă în stare bună. Însă în anii ’70, în regimul Mao, oficialii au încurajat populaţia să desfacă zidul şi să folosească din cărămizi pentru a-şi construi locuinţe.

Într-un sat apropiat trăieşte Xu Guohua, care a copilărit jucându-se pe zid. În urmă cu câţiva ani, a descoperit peste 200 de cuptoare în care se făceau cărămizile pentru Marele Zid. Xu a deschis un muzeu cu artifactele legate de Marele Zid găsite de el.

În urmă cu câteva veri, Xu a descoperit şi o legătură personală cu zidul: într-o porţiune prăbuşită lângă locuinţa să a găsit o tăbliţă de piatră pe care stă înscris cu caractere chinezeşti că un strămoş din secolul XVII a fost un oficial, care a ajutat la construirea acestei secţiuni.

"După patru secole, noi, descendenţii, suntem încă legaţi de el. Încă mai păzim Marele Zid şi îl protejăm", spune bărbatul.

În acelaşi sat se află şi Dong Yaohui, viceprezedinte al unui grup civic numit Societatea Marelui Zid Chinezesc. Bărbatul tocmai a terminat un compendiu în mai multe volume al istoriilor locale legate de Marele Zid.

Dong apreciază că 10% din zid e în stare excelenţă, o treime a dispărut complet şi 60% în diferite stadii de dezintegrare, în special din cauza eroziunii naturale, dar şi a proiectelor de construcţii.

Sarcina de a salva ce mai rămâne din zid este prea mare pentru guvernul central, aşa că Dong plănuieşte să implice companiile şi persoanele private să sponsorizeze diferite părţi ale zidului.

"Vedeţi aceste cărămizi din zid? Fiecare este obişnuită, însă împreună, în număr mare, compun un zid magnific. Protejarea zidului merge pe aceeaşi idee. Fiecare persoană sau companie pe care o convingem să contribuie la efort este că o cărămidă", explică acesta. 

sursa: ziare.com