Timpul.md

Editorial 11 Septembrie 2012 | 06:50

Marşuri şi referendumuri la Chişinău

Din nou se învolburează apele la Chişinău: pe de o parte, comuniştii cer organizarea unui referendum pentru aderarea la Uniunea Vamală şi la Comunitatea Economică Eurasiatică, pe de cealaltă, Alianţa pentru Integrare Europeană s-a pronunţat împotriva marşurilor unioniste şi antiunioniste. 

Orice marş, orice manifestaţie reprezintă o însuşire a spaţiului public. Când un grup îşi proclamă idealurile în stradă, vrea de fapt să spună că strada îi aparţine. Marşurile unioniste au demonstrat că sunt mulţi tineri la Chişinău care îşi doresc unirea Basarabiei cu România. Grupările antiunioniste au avut manifestări anemice, mai degrabă au vrut să îşi marcheze existenţa. Însă nu trebuie să ne lăsăm păcăliţi de aceste manifestări reduse ca amploare - în spatele anti-unioniştilor se găsesc forţe mult mai mari care au la îndemână mai multe metode şi mijloace de acţiune.

Marşurile unioniste pot avea urmări neprevăzute. Nu cu foarte multă vreme în urmă am asistat la o scenă îngrijorătoare într-un troleibuz care circula pe Ştefan cel Mare: un tânăr taxator era apostrofat violent în limba rusă de un alt tânăr. Din ce am înţeles taxatorului i se reproşa că nu a vrut să vorbească ruseşte. Indignatul se cam poticnea vorbind rusa şi în momentele de vârf ale furiei trecea brusc la română: „Spune ce eşti? Ai strigat şi tu noi suntem rumâni? Eşti rumân?” Câteva bătrâne îl susţineau în rusă pe indignat care spunea ceva de genul că de vreme ce pe bilet scrie în rusă, atunci şi taxatorul trebuie să îi vorbească în rusă. Ca în romanele lui Ilf şi Petrov oamenii coborau, alţii urcau - dar cearta rămânea. M-a uimit dispreţul şi ura mocnită cu care indignatul scuipa cuvintele „Noi suntem rumâni? Nu suntem rumâni!” Taxatorul a tăcut multă vreme şi într-un târziu a aruncat aproape cu indiferenţă: „Dacă tu eşti moldovan atunci dă-mi pace...” dar nu a reuşit să convingă. Discuţia a fost retezată de un bărbat lat în spate care l-a privit pe indignat în ochi şi i-a spus „Da’ nu mai face atâta pe interesantu’, ian să cobor eu amuş cu tine...” Şi brusc n-a mai deranjat pe nimeni în ce limbă vorbea taxatorul din troleibuz.

M-am întrebat de multe ori ce scop au marşurile unioniste - şi nu am văzut nici o altă finalitate în afara ocupării simbolice a spaţiului public, a demonstraţiei că există tineri care gândesc unionist la Chişinău. Doar că astfel de marşuri nu sunt o joacă de copii. Pot să iasă 100.000 de oameni în stradă la Chişinău şi să strige că vor unirea cu România şi tot nu va fi de ajuns pentru ca această unire să se facă a doua zi. Este o chestiune mult prea complicată unirea Basarabiei cu România. Un lucru este sigur pentru mine: o unire de tipul celei din secolul al XX-lea nu mai este posibilă.

În schimb, iniţiativa lui Voronin este una cât se poate de îngrijorătoare. Intrarea RM în spaţiul de influenţă legală a Rusiei conform unui tratat susţinut de un referendum ar fi distructivă pentru orice speranţă de aderare a RM la Uniunea Europeană.

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus