Mihai Sleahtitchi: Scoala trebuie sa devina o prioritate nationala

Interviu cu Mihai Sleahtitchi, dr. hab., vicerector al ULIM

Educatia, ocrotirea si dezvoltarea capitalului uman trebuie sa devina o prioritate nationala, este de parere profesorul Mihai Sleahtitchi, dr. hab., vicerector al ULIM, candidat la functia de deputat in parlament pe listele Partidului Liberal Democrat din Moldova

– Domnule Mihai Sleahtitchi, care este situatia in domeniul educatiei dupa indelungata guvernare a comunistilor si a satelitilor lor?
– In anii guvernarii comuniste, sistemul de invatamant din R. Moldova a inregistrat o degradare progresiva. Guvernele promovate de Partidul Comunistilor, aflat de opt ani la putere, au ratat reabilitarea si dezvoltarea sectorului educatiei ca unul de importanta vitala pentru viitorul R. Moldova. Situatia actuala este rezultatul lipsei de viziune asupra importantei acestui domeniu, vorbeste despre inexistenta unui concept vizand dezvoltarea procesului educativ, precum si despre managementul neprofesionist de care a avut parte acest sistem.

– Care sunt problemele stringente ale invatamantului?
– Din sirul de probleme ale sistemului educational as mentiona, inainte de toate, incoerenta cadrului legislativ. Codul Invatamantului, adoptat in graba de catre fractiunea majoritara comunista, constituie expresia unui document reglator agramat, incomplet, contradictoriu, amorf, prost structurat si insuficient racordat la standardele educationale europene. In ultimii ani, reformele educationale s-au axat preponderent pe nivelele primar, secundar general si superior, nivelului prescolar si celui secundar profesional revenindu-le o atentie nesemnificativa.

Vorbind mai detaliat despre viata de zi cu zi a scolii de toate nivelele, as atrage atentia: asupra caracterului extenuant al activitatii pedagogice (circa 60% din specialistii angajati in sfera invatamantului activeaza in regim de supra-norma); asupra dezvoltarii insuficiente a retelei de institutii educationale (in aproximativ 270 de localitati din R. Moldova, bunaoara, nu exista nicio institutie de invatamant prescolar); asupra excluziunii institutionale (un numar semnificativ de copii de varsta prescolara raman in afara procesului educational, rata de inrolare in institutiile prescolare fiind de circa 70%); asupra problemei abandonului (din an in an creste numarul copiilor care nu frecventeaza scoala – numai in anul de invatamant 2007-2008, spre exemplu, de scoala s-au dezis peste o mie de elevi); asupra fenomenului discriminarii (institutiile de invatamant de la sate sunt ramase cu mult in urma celor de la orase); asupra dezechilibrului in politicile de promovare a invatamantului preuniversitar de stat si privat (in invatamantul prescolar, spre exemplu, exista doar o singura gradinita privata, iar in cel secundar profesional doar doua scoli de meserii private). Sunt atatea probleme, incat doar enumerarea lor ar umple coloanele unei publicatii. Drept consecinta a lacunelor enumerate mai sus, rezultatele activitatii scolare se caracterizeaza atat prin ineficienta (majoritatea absolventilor institutiilor de invatamant nu pot confirma ulterior notele obtinute la examenele finale), cat si prin irelevanta (de cele mai multe ori, absolventii institutiilor de invatamant fac dovada faptului ca nu pot sa-si asigure o reusita personala, ca sunt insuficient pregatiti pentru a fi performanti in viata profesionala, sociala si cea familiala).

– Se stie ca scoala e marcata de consecintele exodului de specialisti. Cum comentati acest fenomen?
– Este un fenomen care pune in pericol atat existenta scolii, cat si a societatii in intregime. Cred ca putem vorbi de una din cele mai adanci crize prin care trece sistemul de invatamant de la noi. Exodul masiv de specialisti din sfera educatiei (numai in anul de invatamant 2007-2008 scoala a fost abandonata de circa 2200 de pedagogi) cauzeaza o alta stare alarmanta: imbatranirea progresiva a corpului profesoral. Din numarul total al cadrelor didactice tinere, repartizate in scoli, doar cateva procente si-au facut aparitia la locul de lucru. In alta ordine de idei, din circa 36.000 de cadre didactice, antrenate in invatamantul preuniversitar, 8% au o vechime de munca de pana la trei ani, 62% – de 15-20 de ani, iar 30% – de peste 20 de ani. O situatie similara se inregistreaza si in cazul invatamantului prescolar sau al celui universitar.

– Care sunt motivele degradarii unui domeniu atat de important pentru o societate moderna?
– Motive sunt multiple. Remunerarea insuficienta a muncii a deplasat sistemul educational la periferia intereselor actualei guvernari. Se stie ca salariile in educatie sunt printre cele mai mici din sfera bugetara, iar remunerarea muncii angajatilor din invatamant se situeaza sub nivelul salariului mediu pe economie.

Puterea comunista a neglijat importanta atragerii si integrarii elitelor profesionale in domeniul educatiei, fapt care a redus semnificativ eficacitatea acestuia. As mentiona, de asemenea, promovarea unei politici de discreditare a meseriei de educator/cadru didactic, care se manifesta, cum am mai spus, in modul de salarizare inadecvata, dar si in subminarea statutului social, prin denigrari de tot felul. Cred, de asemenea, ca deghizata, dar foarte insistenta, comunistizare a procesului instructiv-educativ a constituit una din cauzele demoralizarii societatii si a mediului educational de la noi. Se stie ca actualii guvernanti au recurs la inrolarea fortata si masiva a managerilor din invatamantul preuniversitar in randurile Partidului Comunistilor. S-a revenit la practicile bolsevice de corupere ideologica a copiilor si a tinerilor, prin reactivarea organizatiilor de pionieri si comsomolisti. Profesorii sunt somati sa faca agitatie pentru partidul aflat la putere etc.

– Atunci cand PLDM va veni la guvernare, care vor fi actiunile intreprinse de dumneavoastra in vederea ameliorarii situatiei din invatamant?
– Oamenii sunt cel mai valoros patrimoniu al R. Moldova, de aceea PLDM considera ca educatia, ocrotirea si dezvoltarea capitalului uman trebuie sa devina o prioritate nationala pentru viitoarea guvernare. Credem ca situatia din invatamant poate fi remediata in timp util. Sa nu uitam ca in sfera educatiei sunt angajati cei mai instruiti cetateni, cu formatie universitara, de regula, si cu un inalt grad de constiinciozitate. Cu sustinerea lor nemijlocita si a intregii societati, va deveni posibila iesirea din impas. Va fi nevoie de revizuirea cardinala a legislatiei din sfera educationala si adoptarea unui nou Cod al Invatamantului. Vom majora cota de finantare bugetara a institutiilor de invatamant (prin alocarea a minimum 8% din PIB). Aceasta va contribui la majorarea salariilor pentru pedagogi in conformitate cu salariul mediu pe economie si atingerea nivelului de 500 euro lunar pana in anul 2013.

La fel de importanta pentru noi este redarea prestigiului si demnitatii sociale profesiei de pedagog. Educatorii si cadrele didactice de toate categoriile vor deveni figuri atractive din perspectiva meseriei pe care o presteaza, a remunerarii pe care o au pentru ceea ce fac si a ponderii pe care o detin in contextul vietii publice. Credem ca a venit timpul aplicarii unor actiuni moderne in domeniul educatiei, precum este: crearea si implementarea Sistemului de Promovare a Excelentei Profesionale Institutionale (la baza acestuia va sta calcularea indicelui de performanta profesionala institutionala si alocarea, din bugetul de stat, de mijloace financiare suplimentare celor mai productive organizatii); crearea si implementarea Sistemului de Promovare a Excelentei Profesionale Personale (la baza acestuia va sta ierarhizarea/pozitionarea sistematica a tuturor categoriilor de pedagogi in baza valorilor existente in breasla si a criteriilor validate international); elaborarea si implementarea programelor de tip after school (ele vor oferi asistenta calificata si continua pentru educatia extracurriculara a elevilor de toate varstele); crearea „conturilor educationale”, prin care fiecare cetatean ar putea sa-si asigure educatia pe tot parcursul vietii (conturile vor dispune de conditii fiscale avantajoase, ele provenind din bugetul de stat, resursele personale ale cetateanului, contributiile agentilor economici sau a altor actori sociali); eliberarea „tichetelor educationale” pentru toate categoriile de persoane implicate in activitatea pedagogica (regasindu-se intr-un articol aparte al bugetului public, dupa cum si in tot felul de donatii corporatiste, tichetele in cauza vor putea fi utilizate pentru specializari, perfectionari, stagii, concedii de creatie, procurarea literaturii de specialitate); ajustarea burselor studentesti si doctorale la necesitatile zilei de azi etc. Astfel, sistemul de invatamant, devenind o prioritate nationala autentica, va deveni si baza evolutiei noastre spre un viitor prosper.

– Va multumesc pentru interviu.

Nicolae Sandu, pentru TIMPUL

Achitat din fondul electoral al formatiunii