Timpul.md

Eveniment 12 Mai 2013 | 08:21

Milionarul lui Ignacio Ibara

Născut pe 12 martie 1942, în satul Corpaci, comuna Cuconeștii Vechi, plasa Ștefănești, județul Botoșani, în localitatea unui altui erou de-al nostru, măturătorul Vasile Dicusară, pictorul Aurel Guțu a avut parte de un destin dramatic. 

În copilărie, în afară de părinții săi, Ileana și Vasile, a avut noroc de bunelul de pe mamă – Maxim Resteu, care cunoștea limba germană și de la care a învățat filosofia vieții. A urmat studiile la Școala de pictură „I. Repin” din Chișinău, de unde a și fost luat în armată – tocmai la Cernăuți, adică, la 120 km de casă. 

Întorcându-se la vatră, i s-a propus să-și continue studiile la Institutul Unional de Cinematografie din Moscova, la specialitatea pictor-scenograf pentru filmele cu desene animate.

La viața sa, n-a fost nici pionier, nici comsomolist. Însă, fiind în armată, a fost forțat să devină candidat în membri de partid. A fost candidat timp de trei ani (deși legea dicta să fie doar un an de zile), astfel încât, pe când era la studii la Moscova, urma să fie exclus din partid. Noroc, însă, de Ivanov Vano, părintele animației ruse, care a declarat: „Oricum o să-l exmatriculăm, mai bine îl ștergem de pe listele de partid, să nu știe nici raikomul…”. Din fericire, a fost lăsat să-și finiseze studiile, tema sa de licență fiind „Cântece populare moldovenești” - în total 14 lucrări, pe care comisia de examinare nu dorea să le accepte. L-a salvat același Ivanov Vano, care i-a zis: „Te rog să-mi dăruiești o lucrare”.

„N-am fost primit la serviciu, pentru că aveam barbă…”

Revenind la Chișinău, s-a dus la studioul „Moldova-film”, însă directorul acestuia, Kunițki, a refuzat să-l angajeze, pentru că avea să poarte pe frunte pecetea de naționalist pentru întreaga viață. A devenit profesor la Școala de pictură „I. Repin”, avându-i drept discipoli pe Igor Isac, Dumitru Costandachi și alți discipoli ai săi talentați, dar, la examenele de absolvire, a fost învinuit de naționalism de către președintele comisiei de examinare, Leonid Grigorașcenco, rus de naționalitate. A avut de suferit mult, fiind izolat din toate părțile. Atunci, a fost nevoit să se adreseze la securitate, unde, un oarecare Vornicescu, i-a spus următoarele: „Razberiomsea!” ( ne vom descurca)”. Dar nu s-au mai descurcat. S-a plâns și la Moscova, însă nici ea nu i-a făcut dreptate.



Timp de mai mulți ani, i s-a interzis să participe la expoziții, cu toate că era membru al Uniunii Artiștilor Plastici. În schimb, a ilustrat peste 200 de cărți și a făcut mai multe portrete unor personalități de la noi: Grigore Vieru, Leonida Lari, Victor Teleucă, Vasile Romanciuc ș.a. Numai lui Grigore Vieru i-a făcut peste 100 de portrete.

„Puteam să fiu omorât, pentru că mă considerau milionar”

Așa s-a întâmplat că mai târziu (în 2002), președintele de atunci al Companiei „Union-Fenosa” , Ignacio Ibara i-a procurat mai multe lucrări. Ziarul „Komersant” chiar și a scris că aceasta e cea mai mare afacere în domeniul picturii. Când intram în Casa Presei, lumea mă arăta cu degetul, zicând: „Iată, vine milionarul”. Milionar, însă, n-am fost niciodată. Nici n-am tins să fiu. Acum, la vârsta mea, îmi dau seama că invidia este o mare boală, pentru care am avut de suferit. Am fost invidiat de către mulți, dar nu m-am dat bătut. Lucrările mele, în majoritatea lor, se păstrează în biroul meu de la Casa Presei, unde lucrez la revista „Alunelul” și unde, anterior, am muncit la revista „Femeia Moldovei”. Acum, în ajun de Paștele Blajinilor, mă rog lui Dumnezeu ca toți să respecte legile Tatălui Ceresc și să ne iertăm unii pe alții, așa cum ne sfătuiește Mântuitorul”, ne spune marele martir, artistul plastic Aurel Guțu.

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus