Miturile si legendele

Omul a simtit mereu nevoia sa ofere un sens fenomenelor naturale care i-au conditionat existenta. Le-a interpretat, le-a dat un nume si le-a gasit o explicatie. Astfel au luat nastere miturile, legendele si basmele, care au format o legatura intre om, relatiile sale cu natura si fenomenele inexplicabile, considerate deseori magice.

Miturile si legendele sunt povestiri ale primilor oameni, care prezentau faptele eroilor si credintele religioase ale acestora sau explicau fenomenele naturii – rasaritul si apusul Soarelui, bunaoara. Inainte de a fi inventat scrisul, miturile au fost transmise oral, de la o generatie la alta. Spre deosebire de mituri, pe care oamenii le considerau sacre si adevarate, legendele sunt povesti populare despre faptele vitejesti imaginare ale unui erou. Uneori, acesti eroi au existat, lor fiindu-le atribuite calitati supraomenesti. Cea mai veche istorisire literara de acest gen este legenda sumeriana „Epopeea lui Gilgames”, despre regele Gilgames (2700 i. Hr.), care a fost un personaj real si care, in legenda, este descris pe jumatate zeu.

Toti oamenii timpurii au avut explicatia propriilor mituri, incercand a intelege cum se produc evenimentele naturale. Bunaoara, grecii antici au crezut ca zeul lor este Soarele, iar in imaginatia lor Apollo conducea un car cu flacari pe cer. Egiptenii antici au considerat ca zeul Soare, Ra, naviga pe cer intr-o barca… Majoritatea popoarelor au explicat, prin mituri, inceputul lumii. Astfel, multe mituri incep cu o stare de neant, intuneric sau apa, din care apare un zeu ce incepe procesul de creare. Mitologia indiana sustine ca lumea a inceput cand o creatura in forma de barbat a fost divizata in barbat si femeie. Din casatoria lor s-a format rasa umana, iar apoi animalele. Identitatea culturala a fiecarui popor poate fi reflectata de miturile si legendele care l-au insotit pe tot parcursul dezvoltarii lui. De aceea, este foarte important sa cunoastem literatura de natura populara, adica miturile si legendele.