Timpul.md

Politică 20 Mai 2016 | 06:04

Năluca federalizării ar putea să revină

În ultimul timp se vorbește tot mai des despre revenirea în curând a subiectului privind federalizarea Republicii Moldova. Este adevărat că asemenea aluzii nu se fac în cercurile oficiale.

Totuşi, trebuie să recunosc că, chiar şi având un caracter neoficial, discuţiile respective trezesc îngrijorare şi mai jos voi explica de ce.
Din câte înţeleg, o miză enormă în acest sens se pune pe alegerile prezidenţiale din data de 30 octombrie. Astfel, dacă în fruntea statului ar veni un politician loial Moscovei, atunci pe masa de lucru a preşedinţiei ar urma să apară un document similar Memorandumului Kozak. Pentru cei care au uitat ce conținea respectivul Memorandum, voi aminti: el a fost propus Moldovei către finele anului 2003 şi prevedea crearea unei federaţii din care ar fi făcut parte: Transnistria, Găgăuzia şi restul teritoriului Republicii Moldova. Preşedintele de atunci, Vladimir Voronin, după mai multe runde de consultări și negocieri, a refuzat în cele din urmă să-l semneze. Deşi a avut suficiente motive și argumente pentru a respinge oferta Kremlinului, se ştie că, nu în ultimul rând, l-au determinat să ia această decizie desfășurarea unor proteste stradale de lungă durată, dar şi poziţia fermă și consecventă a partenerilor noştri occidentali.

Acum se mizează pe faptul că Dodon sau un alt om al Moscovei va accede în funcţia de preşedinte şi în mod automat îşi va asuma rolul de principal negociator în vederea soluţionării problemei transnistrene. La fel au procedat Lucinschi şi Voronin care, ajungând la şefia statului, au încercat să se implice în procesul de reglementare a diferendului transnistrean. Cu alte cuvinte, acest conflict înghețat ar putea fi folosit de cineva pentru a pune în aplicare unele stratageme pregătite din timp, care vor afecta considerabil interesele statului Republica Moldova, unitar și indivizibil.

Drept confirmare, în continuare va fi scoasă de pe raft o iniţiativă mai veche, care prevede federalizarea Republicii Moldova şi care a fost enunţată public cu diferite ocazii de către susținătorii înflăcărați ai curentului pro-est.

Nu mai încape nicio îndoială că un asemenea proiect va avea sprijinul Tiraspolului. Indiferent că va rămâne Şevciuk în funcţia de lider al autoproclamatei rmn sau în locul lui va veni oricine altcineva, la primul semnal al Moscovei, Tiraspolul va spune că e gata să examineze o posibilă formulă de federalizare a Republicii Moldova. Iar Kremlinul, dar şi formatorii de opinie, presa pe care o controlează în Republica Moldova se vor strădui să ne convingă că ni se oferă o oportunitate istorică unică, deoarece, în premieră după mai bine de două decenii de când există problema transnistreană, va apărea un consens pe marginea unui document politic ce va contribui la soluţionarea ei.
Că anume un astfel de scenariu se pregăteşte, vorbeşte şi comportamentul Găgăuziei. Nu mă voi opri în detaliu la acest aspect, pentru că am abordat problema respectivă în alte materiale publicate în ultima perioadă, dar Găgăuzia tot mai mult dă impresia că se pregăteşte de o mutare serioasă: ba se distanţează unilateral de procesul de dialog parlamentar cu Chişinăul, ba îşi promovează unele legi cu caracter scandalos (legea educaţiei, de exemplu), ba formulează anumite opinii cu caracter, mai mult sau mai puţin, sfidător etc. În același timp, trebuie menţionată accelerarea evidentă a aproprierii autorităţilor din Găgăuzia şi a celor din raionul Taraclia, populat compact de etnici bulgari. Iar toate acestea nu mi se par deloc întâmplătoare şi nu exclud că cei de la Comrat ştiu ceva ce noi încă nu cunoaştem.

De ce nu e convenabilă pentru Republica Moldova o eventuală federalizare?


În primul rând, aceasta ar arunca în aer principiul constituţional de integritate teritorială, unicul acceptabil în situaţia în care se află Republica Moldova. Încălcarea acestui principiu va pune în pericol și va compromite viitorul statului Republica Moldova.

În al doilea rând, federalizarea va însemna lipsirea Republicii Moldova de un viitor european. În context, ţin să amintesc că, anterior, ori de câte ori se discuta despre perspectiva federalizării, se vorbea şi despre dreptul de veto al subiecţilor Federaţiei în chestiuni ce ţin de politica externă. Adică, va fi suficient ca Tiraspolul să spună că de acum încolo obiectivul nostru ca țară nu mai este să ne integrăm în Uniunea Europeană şi noi va trebui să ne conformăm și să uităm pentru totdeauna de integrare europeană.

În al treilea rând, federalizarea este o bombă cu efect întârziat pusă la temelia Republicii Moldova şi un prim-pas spre recunoaşterea ulterioară a independenţei Transnistriei şi poate chiar a Găgăuziei. Făcând un timp parte din statul moldovenesc federativ, fiecare dintre aceste entităţi teritoriale va putea invoca diferite pretexte pentru a ieşi din componenţa lui. Şi atunci nu va mai fi vorba de zone rebele, ci de entităţi ce au participat cu drepturi depline la constituirea unui stat şi acum au decis să meargă pe o cale proprie. Iar aceasta va crea premise reale pentru recunoaşterea, măcar şi parţială, a independenţei lor în plan internaţional.

Desigur, o eventuală federalizare a Republicii Moldova prezintă şi alte pericole, dar nu cred că e cazul să mă opresc la fiecare dintre ele în parte. Ideea pe care vreau să o scot în evidență este că, privită din acest punct de vedere, situaţia legată de preconizatele alegeri prezidenţiale apare în cu totul altă lumină. De aceea, când vom merge la vot, este important ca fiecare dintre noi să conştientizeze că alegem nu doar preşedintele ţării, ci şi viitorul pe care-l va avea Republica Moldova: un viitor european sau un viitor obscur, care va depinde în mare măsură de jocurile ce se vor face în jurul ideii de federalizare.

Veaceslav Untilă, deputat, vicepreședinte al Partidului Liberal

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus