Timpul.md

Istorie 22 Martie 2020 | 19:11

Nikolai Ejov s-a reîncarnat într-un fals prim ministru din RM

RM înseamnă Republica Moldova. Nikolai Ejov (1895-1940) a fost Comisar al poporului pentru Afaceri Interne al URSS (1936 – 1938). N. Ejov a reuşit să înveţe trei ani în şcoala primară. Atât. 

În anii Primului Război Mondial nu l-au mobilizat pe front pentru că avea statură prea mică (151 cm). A devenit „revoluţionar de profesie”. În calitatea lui de comisar al poporului, cu trei clase „obrazovanie” a fost însufleţitorul Marii terori din anii 1937-1938. Cu un sadism deosebit enkavediştii conduşi de N. Ejov, au omorât intelectuali, consideraţi, cum a declarat Ion Chicu, în 2020, cu referire la alţi intelectuali – angajaţi „în proiecte politice”.

Timpurile sunt diferite [1937-1938 - 2020], statele sunt diferite [URSS – RM], funcţiile sunt diferite [Ejov, comisar al poporului – Chicu, prim ministru!], metodele de activitate sunt diferite [Ejov prin împuşcare – Chicu – prin neacceptarea proiectelor de cercetare cu disponibilizarea din lucru (suntem, totuşi, în secolul al XXI-lea!)]. Dar asemănările sunt uimitoare: atunci şi acolo, în URSS, stăpân era Stalin, acum şi aici, în RM, o face pe stăpânul Dodon (asta pentru că el „uită” să citească din când în când Constituţia RM şi să-şi amintească ce împuterniciri are).

Aşa cum N. Ejov, cu puţină ştiinţă de carte, dar prin linguşeli în faţa lui Stalin, şi-a făcut carieră în stat, aşa şi I. Chicu, cu puţină ştiinţă de carte (doar cu o facultate terminată, dar suntem, totuşi, în sec. al XXI-lea! Adică ne-am fi aşteptat la mai mult, cel puţin la un masterat, poate, de ce nu, la un doctorat?), dar prin linguşeli în faţa lui Dodon, şi-a făcut carieră în statul, numit RM, ambii (Ejov, atunci, Chicu, acum) devenind stăpâni vremelnici ai zilei. Ambii demnitari de stat au demonstrat/demonstrează aceeași ură şi acelaşi dispreţ faţă de intelectuali: Ejov i-a împuşcat, Chicu i-a disponibilizat, i-a lipsit de surse de existenţă. În plus – carantina/starea de urgenţă, prin care cetăţenii RM, inclusiv – intelectualii, sunt obligaţi să stea închişi în case până la 15 mai 2020. Cum ar putea ei supravieţui?

Acum o pildă pentru cititori, nu pentru dodoni. Propun să folosim noţiunea „dodon” ca nume comun: dodon/dodoni, dodoană/dodoane, pentru a evidenţia persoanele care, fiind români basarabeni, cu anumite studii, realizate în RM sau România, cu copii care studiată în licee româneşti etc., care trădează deschis interesele noastre naţionale, distrug tot ce este românesc şi promovează cu exces de zel tot ce este străin Neamului nostru.

Deci, un exemplu. Istoricii sunt meseriaşi modeşti, nu le place să se laude. Asta pentru că munca lor demonstrează cu prisosinţă ce valoare au ei şi rezultatul muncii lor. Cărţile lor au valoare astăzi, dar s-ar putea să aibă şi peste sute de ani. Cu scuzele de rigoare, vreau să scriu câteva rânduri despre „pseudo-cercetătorul” Valeriu Pasat. Este academician al AŞM şi în calitatea lui de istoric a publicat cărţi, care ar fi trebuit să le cunoască cei ce pretind că sunt conducătorii RM. Astfel, în 1994, V. Pasat a publicat o culegere de documente „Pagini dificile din istoria Moldovei. 1940-1950”, în acelaşi an – „Asprul adevăr al istoriei: deportările de pe teritoriul RSS Moldoveneşti în anii 1940-1950”, la Moscova, în limba rusă, „Adevărul…” tradus în română, în 2000. Apoi, „Calvarul. Documentarul deportărilor de pe teritoriul RSS Moldoveneşti”, după care patru volume de documente „Ortodoxia în Moldova. Autorităţile, biserica, credincioşii. 1940-1991”, fiecare volum cuprinzând circa 1 000 de pagini, documente şi comentarii. Pe baza lor, V. Pasat a publicat monografia „Biserica ortodoxă şi puterea sovietică în RSS Moldovenească (1940-1991)”, Chişinău, Editura Cartier, 2019, 565 p. Toate cărţile semnate de acad. V. Pasat sunt importante pentru societatea noastră, dar una din ele este deosebită: „Cât valorează viaţa omului” – un album cu memoriile şi desenele din Gulag, realizate de basarabeanca Eufrosinia Kersnovski, deportată în Siberia în 1940. Cartea-album a fost publicată la Moscova, tradusă în italiană şi publicată la Milano, iar în 2007, cartea-album a fost recunoscută ca „cea mai bună carte în Rusia la categoria „Memorii”. În plus, în 2008, V. Pasat a fost invitat de preşedintele Consiliului Europei pentru o prezentare a acestui volum inedit, iar print-o hotărâre a UNESCO cartea a fost inclusă în Patrimoniul Cultural European. Sunt convins: nici Dodon, nici Chicu habar nu au de cele scrise aici. Da se laudă mereu că sunt cu ruşii, sunt cu Putin!

Mai este ceva de spus. În 2019, preşedintele Republicii Moldova, domnul Igor Dodon i-a conferit „pseudo-savantului” Valeriu Pasat cea mai înaltă distincţie pe care o are RM – ORDINUL REPUBLICII! О Боже мой! Cum a fost posibil? Consilierul preşedintelui Ion Chicu unde s-a uitat? Cum de a permis acest lucru?

A fost doar un exemplu. Asta nu înseamnă că noi împărtășim toate afirmațiile acad. V. Pasat. Dar este nedrept să nu recunoaștem munca depusă de acest istoric.

Dar cât a studiat şi a publicat, contribuind enorm la îmbogățirea Patrimoniului nostru cultural şi științific acad. Andrei Eşanu? Cunoaște oare cineva din consilierii lui Dodon ce cărți au publicat Gheorghe Cojocaru, Nicolae Enciu, Ion Şişcanu, Ion Negrei, Gheorghe Negru, Silvia Corlăteanu, ceilalți istorici, studiile cărora sunt înalt apreciate nu doar de colegii din România, ci şi din Federația Rusă, Ucraina, Polonia, Italia, Grecia etc.?

ANATOL PETRENCU 

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus