Timpul.md

Moldova 11 Mai 2013 | 08:49

Nimic nou pe frontul de Est

9 mai, ora 11. Piața Marii Adunări Naționale s-a transformat într-un țarc pregătit pentru dezmățul sovietic ce va să vină. 

În capătul dinspre Magazinul „Gemenii” al pieței încă pustii tronează scena drapată în culorile gândacului de Colorado, oranj-negru. La cealaltă extremitate, în spatele statuii lui Ștefan cel Mare, câteva zeci de tineri se pregătesc să își dezlănțuie corzile vocale, pentru a molipsi cu obida lor trecătorii prin zonă. Sunt îmbrăcați în tricouri negre și au tricolorul în mâini. Țin doliu pentru demnitatea demult îngropată a basarabenilor și care va fi călcată azi în picioare de ocupanți și urmașii lor. Sunt ultimii care mai speră că pot avea un viitor normal și civilizat în propria lor țară. Ceilalți, masele inerte care se lasă purtate în voia curenților geopolitici, sunt la șașlâc. Cu stacana de jin în mână, la umbră, pe mal de iaz, e mai lesne să fii patriot al Moldovioarei decât aici. 

E rost de scandal și cel mai bine simt asta provocatorii. În fața bannerului inscripționat cu mesajul: „Panglica ocupantului purtând, scuipi pe-al strămoșilor mormânt!” se opresc câteva babe rusofone supraponderale (e bună viața coloniștilor în Basarabia) care încearcă să predea o versiune proprie de istorie. Atât cât pot, pentru că vocile lor pline de ură la adresa națiunii titulare sunt acoperite de sunetul vuvuzelelor. Trompetele acelea care au enervat toți microbiștii la ultimul Campionat Mondial de fotbal sună acum mai melodios decât acordurile unei simfonii. Ca din pământ apare Moartea. Un schelet cu coasă și panglici Gheorghievscaia se alătură, tandru, pensionarei bolșevice și o ține la braț în fața camerelor de luat vederi. Moartea și comunismul sunt de nedespărțit. Aici și oriunde în lume. Sute de milioane de victime ar putea mărturisi acest lucru. Ar putea, dar…

Tinerilor li se alătură alți și alți trecători și toți pornesc spre intrarea în piață, unde sunt opriți de barajele de poliție. În țarc nu au loc decât fidelii cadavrului urss. Care vin puhoi dinspre Memorialul satanist, unde au îndeplinit ritualul păgân anual. La intrarea în „strunga” ridicată în buricul capitalei pentru ca turma să își poată savura „victoria”, cordoanele de poliție aproape cedează. Suficient cât vreo doi purtători de însemne criminale să încaseze câțiva pumni, după ce au provocat cu gesturi obscene demonstranții. Dar nu acesta e scopul și pentru a nu degenera, protestul se mută în parc, în dreptul Arcului de Triumf. „Armata rusă afară!”, se scandează. Din interiorul țarcului vin zâmbete ironice, provocări, semne evidente ale „regretului” pentru sutele de mii de nelegiuri comise pe acest pământ. Crimele, deportările, deznaționalizarea, ateizarea sunt motive de mândrie publică pe 9 mai pentru rusofili.

Începe concertul. Prezentatoarea evenimentului, într-un orgasm oratoric, ne anunță că „se împlinesc 68 de la cea mai măreață zi a istoriei poporului nostru”. Serios, fă? Dar care e poporul tău, să știm și noi. Vocea a doua, masculină, rusească, simte că este între ai lui și nu se ascunde după deget salutând cele 3.000 de oameni cu formula potrivită: „Dobrîi deni, tovarișci!”. Tovarășii freamătă, pentru că imediat intră în scenă corul MAI care, după un scurt intermezzo formal, imnul RM, atacă vânjos partiturile celor care au „eliberat” Basarabia și refuză să o mai lase din brațe. Senzația acută de silă se accentuează, iar corul vuvuzelelor se aude tot mai estompat. PMAN, locul unde, acum 24 de ani, zeci de mii de oameni îngenuncheau pentru a recăpăta limba română și alfabetul latin, este acum, din nou, sub ocupație. Ocupanții de profesie și-au luat revanșa pentru momentul de „rătăcire” al moldovenilor. Statuia domnitorului Ștefan pare mai mică și mai chircită de atâta umilință în celălalt colț de piață. La revedere, Moldova! Bine te-am regăsit, RSSM!

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus