Timpul.md

Opinii & Editoriale 21 Mai 2017 | 09:08

„Nu doar cu pâine va trăi omul”

În cele patruzeci de zile petrecute în pustiu, Iisus a fost ispitit de diavol care a încercat să Îl corupă cu mâncare, cu slavă deșartă, cu avere.

Dintre aceste trei păcate de căpătâi, cel mai dificil test pentru oameni e probabil foamea. Și vreau să cred că e și păcatul cel mai ușor de iertat: furi de foame sau furi să te îmbogățești? Când vrei să ai putere sau să fii bogat, păcatul nu vine din slăbiciunea corpului care suferă în urma căderii, vine din mintea coruptă. Iubirea de arginți și slava deșartă sunt mai degrabă păcate ale răutății.

Foamea e cu totul altceva. E o stare fiziologică care duce omul la disperare. E o slăbiciune a organismului, nu a unei minți pornite spre rău. Și tocmai de aceea căderea îngerilor a fost cu mult mai mare, că nu au avut un corp slab care să îi corupă, ci doar rațiunea. Iar cel care fură de la săraci ca să se îmbogățească se folosește de rațiune și nu se poate scuza prin slăbiciunea fizică.

Cu toate acestea, oamenii simpli, de cele mai multe ori, chiar și atunci când sunt răpuși de sărăcie sau de foame, caută să fugă de păcat și să supraviețuiască, fie și la limită. Bătrânii care vând flori, urzici, leurdă - tot ce găsesc ei prin jurul lor - sunt oameni demni de care statul și-a bătut joc. Ei încearcă să dobândească o pâine fără să o fure, deși în cazul Moldovei, știm bine că pâinea lor a fost furată de stat.

De la bătrânii noștri s-a luat mult și s-a întors foarte puțin. Oameni care au muncit o viață întreagă, au plătit impozite la stat, supraviețuiesc la limită, în timp ce un număr mic de oameni au devenit miliardari. E un lucru care se vede cu ochiul liber. Ori toată lumea știe că e aproape imposibil să devii miliardar doar prin muncă onestă. Tocmai de aceea Iisus spunea că e mai greu să intre bogatul în Împărăția cerurilor decât să treacă prin urechile acului camila (funie de la plasele de pescuit). Fiindcă dintotdeauna a fost așa: poți ajunge bogat dacă iei de la altul.
În această situație reușim să înțelegem că păcatele noastre sunt mult mai complexe decât par. Unul înjură, altul bea, altul nu merge la biserică.

Dar există și oameni din pricina cărora mii de bătrâni trăiesc în lipsuri și foame. Dumnezeu ne-a dat acest pământ bogat și roditor. Dar câte procente din populația planetei suferă de foame și câte procente au atâția bani încât să nu îi poată strica în zece vieți?

Când văd un bătrân în lipsuri sau un copil înfometat mă gândesc că doar milostenia ne mai poate salva. Cred, în acele momente, că multe slăbiciuni și greșeli ne vor fi iertate pentru milostenie. Poate că o pâine cântărește mai mult decât o vorbă scăpată la supărare (și pentru care vom putea să ne cerem iertare).

Mi-aș dori ca cei care ne guvernează și care îngroașă rândurile la biserică în noaptea de Înviere să conștientizeze aceste lucruri și să se teamă de consecințele faptelor lor.

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus