Timpul.md

Actualitate 6 Noiembrie 2009 | 08:07

O tara care produce analfabeti

Intr-o tara in care invatamantul este gratuit si obligatoriu pana in clasa a noua, sute de copii nu merg la scoala. Desi Ministerul Educatiei sustine ca numarul copiilor nescolarizati e in continua scadere (92 in 2009), ONG-urile spun ca in fiecare dintre cele peste 1500 de institutii preuniversitare cel putin un copil nu frecventeaza scoala.

Frig si mizerie in loc de scoala

Snejana are 11 ani si ar trebui sa fie in clasa a IV-a. Dar fetita nu cunoaste nici macar literele. A ramas in grija bunicii dupa ce tatal a decedat, iar mama a parasit-o. In casa in care a ajuns sa traiasca de nevoie era batuta si neglijata. Pana nu demult nu prea stia cum e sa faci baie ori sa mananci pe saturate. Deseori, cand bunica-sa nu era in toane bune, se intampla sa doarma prin papusoisti. Este greu de crezut ca primaria din localitate sau asistentul social nu stiau in ce mizerie traia fetita. Totusi, nimeni nu s-a preocupat sa-i schimbe situatia. Viata ei a luat o alta intorsatura doar dupa ce a ajuns la Centrul de asistenta sociala pentru familii si copii in situatii de risc din Stefan-Voda. Angajatii centrului vor mai intai de toate sa o dea la scoala. Comisia care a evaluat nivelul de pregatire al Snejanei sustine ca fata ar trebui sa reia studiile... din chiar clasa I. In curand, ea va fi inscrisa pentru un timp la un gimnaziu-internat, unde va recupera materia pierduta, pentru ca ulterior sa fie transferata la o scoala obisnuita.

Dincolo de iresponsabilitatea parintilor si autoritatilor, exista si cazuri cand copiii nu merg la scoala din cauza saraciei. Multe familii nu pot acoperi cheltuielile necesare pentru imbracaminte, incaltaminte, alimentatie, rechizite si manuale scolare. Altii leaga scoala de gard din cauza distantelor prea mari pe care trebuie sa le parcurga pana la institutiile de invatamant. Potrivit Ministerului Educatiei, circa zece mii de copii fac zilnic naveta pentru ca in satele in care locuiesc nu exista scoli. In situatia in care transportul public este prea scump sau lipseste, odata cu caderea zapezii, multi prefera sa stea pe cuptor decat sa inghete pe drumuri. Exista si copii care nu sunt lasati la carte de catre parinti, fiind obligati sa munceasca din greu. Astfel, unii isi amintesc de scoala abia dupa ce termina de sapat gradinile si de scurs vinul.

Analfabetism prin „mostenire”

Unii parinti, pur si simplu, nu vor ca odraslele lor sa invete carte, pentru ca nici ei nu au avut parte de asa ceva. Este si cazul unei familii din Stefan-Voda, in care ambii parinti sunt analfabeti si nu vad rostul invataturii pentru copiii lor. Elvira, desi are 15 ani, nu a stat pe bancile scolii nici macar o zi. Pana nu demult s-a aflat impreuna cu alti frati si surori in Rusia, unde parintii lor munceau la negru. A aflat despre existenta literelor dupa ce autoritatile ruse au cazat-o intr-un azil pentru copii vagabonzi, unde facea lectii cu un invatator. Recent a fost repatriata, impreuna cu cativa frati, si acum asistentii sociali cauta o solutie pentru a o scolariza. Fata ar trebui sa fie deja in clasa a VIII-a, insa bruma de carte pe care a primit-o la azilul din Rusia ii permite sa fie inscrisa cel mult in clasa a IV-a. Totusi, Elvira vrea sa rupa cercul vicios, spre deosebire de sora sa mai mare, de 17 ani, care de asemenea este analfabeta. Aceasta a nascut acum cateva luni o fetita si deja trebuie sa aiba grija de copilul sau...

Mai bine la stana decat la scoala

In r-l Cantemir sunt inregistrate cel putin 28 de cazuri de abandon scolar. Printre cei care au uitat de ore este si Sergiu, un baiat de 15 ani. Autoritatile sunt neputincioase: „Copilul acesta are mai multe furturi si talharii la activ si ne facem griji pentru viitorul lui”, ne spune Tamara Dabureanu, specialista principala in problemele familiilor cu copii in situatii de risc din Cantemir. Sergiu locuieste impreuna cu mama-sa la o stana si-i ajuta pe ciobani. De bine, de rau, are ce manca. Singura tentativa mai serioasa de a-l scolariza a fost acum cativa ani cand, cu implicarea politiei, autoritatile locale au reusit sa-l duca la Gimnaziul-internat din Cupcui. La scurt timp insa a fugit de acolo si a revenit „acasa”, la mama... Istoria lui Sergiu pare trasa la indigo cu cea a unui alt baiat, Gheorghe, de 14 ani, tot din r-l Cantemir. A facut doar clasele primare, stie a scrie, a citi si a socoti. Zice ca ii este de ajuns. Dupa divortul parintilor, Gheorghe a ramas sa locuiasca cu tatal sau, care s-a imprietenit cu paharelul. Pe mama-sa, care a uitat de el, nu a mai vazut-o de ani buni... Disperati, angajatii Sectiei de asistenta sociala din Cantemir spun ca nu reusesc sa gaseasca o solutie in cazul acestui copil - baiatul a vagabondat in mai multe localitati ale RM, traia din cersit, de fiecare data era adus acasa cu politia, dar apuca iarasi drumurile. Malnutritia si frigul i-au subrezit sanatatea, el imbolnavindu-se de tuberculoza. Dupa ce va fi externat din spital va ajunge, cel mai probabil, la o scoala sanatoriala.

Legislatia nu ofera solutii

Conform Legii Invatamantului, obligativitatea de a frecventa scoala inceteaza la sfarsitul anului de studii in care elevul atinge varsta de 16 ani. In cel mai bun caz, cei care au absentat cu lunile reusesc, formal, sa invete cativa ani la scoala, dupa care sunt liberi sa faca ce vor. Unii nu apuca sa obtina macar diploma de studii gimnaziale, fara de care nu se pot inscrie nici la o scoala de meserii. Singura posibilitate pentru ca acestia sa termine noua clase e sa frecventeze o scoala serala, insa in RM exista doar sapte institutii de acest fel, in cateva raioane, iar analfabeti - in mai toate localitatile.

Legislatia in domeniul educatiei nu contine nicio instructiune privind reintegrarea scolara a celor care au abandonat studiile. Ca varsta, elevii din aceasta categorie sunt mai mari cu cativa ani decat eventualii lor colegi de clasa, de aceea, se jeneaza sa vina la scoala. O alta problema este ca profesorii nu sunt interesati sa lucreze suplimentar cu acesti copii, mai ales ca nu sunt remunerati pentru asta. Problema scolarizarii este acuta si in cazul copiilor repatriati. Structurile care se ocupa de cazurile de repatriere spun ca scolarizarea e dificila in cazul a 50 la suta dintre copiii reintorsi in tara. De multe ori, organizatiile sunt dispuse sa angajeze unu-doua cadre didactice ca sa se ocupe suplimentar de acesti copii, insa aceasta intentie nu are nicio acoperire legala. „Avem nevoie in mod urgent de o procedura clara, ca orice manager scolar sa stie exact ce trebuie sa faca cu un copil care a absentat mai multi ani de la scoala si pe care nu-l poate inscrie in clasa I la 13-15 ani... Documentul ar trebui sa-l absolve pe directorul de scoala de frica de a denunta un caz de abandon scolar si sa-i dea orientari procedurale clare in cazul in care se confrunta cu o astfel de problema”, sustine Mariana Ianachevici, presedinta Organizatiei „Salvati copiii”. Din 2007 si pana in prezent, Ministerul Protectiei Sociale, Familiei si Copilului a organizat 26 de misiuni, fiind repatriati 73 de copii identificati fara insotitori pe teritoriile altor state.

Nescolarizatii, „rusinea” directorilor

Ca sa dea bine in statistici, directorii de scoli si autoritatile publice locale, cu acordul tacit al ministerului de resort, au inventat o „metodologie” inedita de procesare a datelor privind scolarizarea, care ascunde situatia reala. Astfel, copiii care vin doar din cand in cand la lectii sunt considerati ca scolarizati, chiar daca nu stiu a scrie si a citi. Mai mult, unii directori incearca sa scape de dosarele copiilor-problema. Ludmila Perepelicinaia, de la Sectia de asistenta sociala Straseni, ne-a relatat ca la inceputul anului curent de studii o profesoara de la o scoala din localitate a venit cu rugamintea de a scoate din scoala dosarul unui elev ce ar fi plecat cu mama peste hotare. „Cunosc aceasta familie si stiu ca nu aveau de gand sa plece din tara, fiind foarte saraci. Bataia de cap a directoarei era ca baiatul lipsea permanent, iar asta dadea prost in statisticile cu privire la frecventa scolara”, spune Perepelicinaia. Pana la urma, s-a decis transferarea elevului intr-un gimnaziu-internat, desi baiatul are mama, iar autoritatile promoveaza o politica de reducere a numarului copiilor institutionalizati.

Cine este responsabil?

Desi directorii de scoli sunt cei de capul carora se sparg oalele atunci cand vine vorba despre un copil nescolarizat, formal, problema se afla in vizorul mai multor structuri - Ministerul Educatiei, directiile raionale de invatamant, primariile, asistentii sociali... Agnesa Eftodi, sefa Directiei educatie prescolara si invatamant general din cadrul Ministerului Educatiei, sustine ca autoritatile publice locale sunt obligate sa duca evidenta tuturor copiilor si, catre 1 septembrie, sa prezinte listele administratiei scolare. Scoala, la finele anului de studii, prezinta listele cu privire la promovare. „Scoala nu are parghii pentru a cauta si a readuce in banci elevii ce abandoneaza sistemul educational. Primaria are aceste mecanisme si trebuie sa le utilizeze”, sustine Eftodi. Asistentii sociali din primarii - care au o sumedenie de sarcini - spun insa ca nu au parghii pentru a-i determina pe parintii iresponsabili sa-si dea copiii la carte.

Statistici contradictorii

„In prezent nu exista statistici clare privind numarul celor care abandoneaza studiile”, spune Alexandra Yuster, sefa Oficiului UNICEF la Chisinau. Totodata, Mariana Ianachevici sustine ca in fiecare institutie de invatamant preuniversitar din RM este cel putin un copil care lipseste cu anii de la scoala. Statisticile Ministerului Educatiei difera de cele ale Biroului National de Statistica. Conform datelor ministerului, numarul copiilor nescolarizati este in continua scadere - de la 721 de copii in anul de studii 2004/2005 pana la 92 de copii in 2009/2010. Informatia BNS arata ca, in ultimii patru ani, rata neta de inrolare in invatamantul gimnazial este in scadere - de la 88,5% in anul 2004 pana la 84,6% in 2008. Aceasta scadere e cu mult mai pronuntata la sate. Nicio structura de stat nu cunoaste numarul exact al persoanelor analfabete. Singurele date disponibile sunt cele oferite de recensamantul din 2004. Atunci in RM erau 30 de mii de oameni fara carte, dintre care, cate 1000 - copii mai mici de 14 ani, respectiv tineri pana la 30 de ani.

 


 

  • Un articol de:

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus