Timpul.md

Actualitate 23 Octombrie 2017 | 12:53

Omul săptămânii: Vlad Druc,regizor, scenarist, operator, pedagog

Cunoscutul cineast și om de teatru, Vlad Druc, s-a născut pe 16 octombrie 1948, în comuna Pociumbăuți, r-l Râșcani.  

În 1972, a absolvit secția de documentaristică a Facultății de Regie a Institutului Unional de Cinematografie din Moscova și a activat pe parcursul unui sfert de secol în calitate de regizor în cadrul Asociației de Creație „Viața” a studioului „Moldova-film”. Din 1986 este lector și șef de catedră la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice de la Chișinău, unde conduce cursul „Arta cinematografică”. Începând cu anul 2000, activează la studioul independent „Media SDB”.
Filmele documentare ale lui Vlad Druc reflectă poziţia sa civică clară. Subiectul acestora este clar şi se profilează pe tot parcursul peliculelor, care au o cultură înaltă a imaginii. Regizorul are grijă în permanenţă şi de calitatea coloanei sonore a filmelor sale, pentru a participa la toate fazele de producere, ba chiar muzica şi înscrierea gălăgiei de pe fundal știe să le facă singur. Grație talentului său deosebit, a însuşit și profesia de operator de cinema. Participă activ la activitatea Uniunii Cineaştilor din R. Moldova.

Este autor a peste 90 de filme documentare produse în R. Moldova și autor al cărţii de versuri „Trestie în Vânt”, editată în 1981. A obţinut zeci de premii internaţionale: Grand Prix pentru filmul de animaţie „Haiducul” la Festivalul din Cannes, Franţa în 1986; medalia de Bronz Festival de Filme, Riga, Lituania, 1985; Marele Premiu „Emil Loteanu” 2004-2005, Uniunea Cineaştilor pentru Aria. Printre filme documentare ale lui Vlad Druc se mai numără: „Pentru a crește pâinea”, 1971, „Ciocana Nouă”, 1972, „Monumentele naturii Moldovei”, 1972, „Ion Creangă”, 1973, „Maria Codreanu”, 1973, „Dincolo de rampă – Franţa”, 1972, „Revenirea”, 1975, „Magistrala Baikal-Amur”, 1976, „Cântecul este veşnic viu”, 1975, „Firul viu”, 1976, „Pământul natal”, 1977, „Goblenul”, 1978, „Tatăl”, 1978, „Meșterul anonim”, 1979, „Mistreții”, 1980, „O zi şi o viaţă întreagă”, 1980, „În seara aceasta”, 1981, „Născuţi din nou”, 1982, „Găgăuzii”, 1982, „Mâini neobosite”, 1982, „Picătura bunătăţii noastre” 1985, „Jocurile copilăriei noastre”, 1985, „Moara”, 1985, „Maria Cebotari”, 1999. Este și autorul filmului documentar „Nesfârșita luna căușului”, realizat în 1984 în colaborare cu Vadim Iacovlev.

Succesul lui Vlad Druc se datorează, în special, modului său de a percepe filmul în comparație cu viața. „Mi-ar plăcea să am o casă la sol, mi-ar plăcea să mă scol dimineaţa şi să duc vaca la păscut, să dau oile la rând, să mă uit ce mai trebuie de făcut în jurul casei. Cu toate eforturile mele de a deveni intelectual, am rămas totuşi ţăran. Am nevoie de suflarea caldă a oilor, a vacilor…”, spunea el într-un interviu. Pentru că zilele trecute eroul nostru și-a sărbătorit ziua de naștere, redacția ziarului TIMPUL îi dorește multă perseverență pentru a ne bucura cu alte realizări de excepție. Totuși, întâi de toate, ne dorim ca Vlad Druc să fie sănătos și să primească în dar numai bucurie de la oamenii pe care îi iubește.  

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus