Voronin pleaca deputat de rand. Este o veste pe care a dat-o ieri chiar el, cu propria-i gura, dupa adunarea activului republican al PCRM. Voronin pleaca din functia de presedinte interimar al Republicii Moldova, functie pe care a ocupat-o ilegal timp de trei luni, iar aceasta turnura in comportamentul uzurpatorului de putere in stat pune foarte multe semne de intrebare.
Ce s-a produs in zilele de 1 si 2 septembrie in randurile PCRM? De ce Voronin nu a asteptat ca parlamentul, prin lege organica, sa-l oblige sa cedeze interimatul? De ce pleaca in calitate de simplu deputat si nu in cea de sef de comisie sau, eventual, de vicepresedinte al parlamentului pentru a contribui mai plenar la consolidarea forului legislativ in numele prosperarii Moldovei? Oare cine si de unde i-a telefonat lui Voronin in noaptea de 1 spre 2 septembrie si ce fel de argumente i-a adus pentru ca el sa adopte o asemenea decizie? Raspunsurile la aceste intrebari pot fi considerate ipotetice, dar credem ca isi au si ele rostul in aceasta neasteptata lepadare de putere.
Un argument in favoarea autodemiterii lui Voronin este, intr-adevar, criza din PCRM. El a simtit-o imediat dupa 29 iulie, iar adunarea de ieri a activului de partid, desi una intelegatoare la suprafata, i-a facut pe Voronin, Misin si Tkaciuk sa tresara, ultimii doi devenind chiar violenti in declaratiile de presa. Comunistii simpli din teritoriu duc o alta viata decat cea pe care o au bogatanii lor sefi de la capitala. Ei observa pe viu reactiile cetatenilor la marasmul pus la cale de gruparea voroninista din partid si constata ca aceste reactii devin tot mai nefavorabile pentru PCRM. Un alt argument l-ar reprezenta dispozitia unor parlamentari comunisti care, asa precum sugeram ieri, nu sunt baieti prosti si vad la orizont impasul spre care ii impinge orgoliul nesabuit al lui Voronin. Daca vom citi cu atentie rezolutia acestei adunari a activului comunistilor, multi dintre care nu si-au onorat invitatia de a veni la Chisinau, vom constata ca avem in fata un mesaj anacronic, un fel de colaj din resturi de sloganuri electorale, absolut declarativ si incredibil, mai ales pe fundalul crizei economice si sociale in care se zbate Moldova. Un al treilea argument care l-ar fi putut convinge pe Voronin sa paraseasca tronul se inscrie, in opinia mea, in sirul celor care l-au facut candva sa respinga planul Kozak. Daca nu gresesc, inainte de a se dezice de „Kozak”, Voronin avusese un dialog de numai cateva minute cu o parte feminina cu statut de ambasador. Eu nu pun mana in foc in favoarea acestui argument, insa presupun ca doar o interventie din exterior l-a putut opri pe Voronin din ispita de a arunca Moldova intr-un razboi civil. Si mai cred ca nu a fost deloc intamplatoare Adresarea catre reprezentantii minoritatilor nationale, adoptata ieri in parlament de Alianta pentru Integrare Europeana…
Voronin pleaca de buna voie din functia de sef de stat pentru, vorba lui, a fi „impreuna cu partidul si fractiunea”. Urmeaza doar ca si fractiunea, si partidul sa doreasca din toata inima ca Voronin sa ramana alaturi de ele.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
