Timpul.md

Editorial 10 Noiembrie 2016 | 08:56

Plăcerea de a fi sub cnut

Deși se preconiza că primul tur al alegerilor parlamentare îi va aduce o majoritate relativă socialistului prorus Igor Dodon, rezultatul votului de duminică, 30 octombrie, a arătat o preferință mult mai mare, decât se estimase, a alegătorilor care au votat, pentru candidatul PSRM. 

Cu cele aproape 48% pe care le-a acumulat, fostul elev silitor al comunistului Vladimir Voronin a fost foarte aproape de a câștiga aceste alegeri. El mai avea nevoie de 28.710 voturi ca să acumuleze 50 la sută plus un vot din cei peste 1,4 milioane de alegători, care s-au prezentat la urne, ca să devină președinte.

Diferența dintre Dodon și următoarea clasată, Maia Sandu, este de 131.398 de voturi în favoarea primului. Este un decalaj foarte greu de surmontat în turul II. Voi mai scrie despre alegeri și data viitoare, însă acum aș vrea să împărtășesc câteva gânduri care mi-au venit după acest prim tur al prezidențialelor din Republica Moldova.

Așadar, se prea poate întâmpla ca „sejurul” din ultimii 7 ani să se încheie și să avem din nou o schimbare a macazului politic, alegerea lui Dodon reprezentând doar primul pas dintr-un plan mai complex de readucere a prorușilor la putere. Am folosit cuvântul „sejur”, anterior, conștientizând că guvernanții din perioada 2009-2016 au făcut greșeli și unii au comis infracțiuni grave, nereușind să aducă schimbarea în bine atât de așteptată și atât de promisă de ei la început.

Eu, însă, mă refeream mai mult la asigurarea unor libertăți fundamentale, care în 2001-2009 erau puse în pericol: libertatea presei, a întrunirilor, a asocierilor. Întoarcerea către Vest și obținerea unui anumit statut (stat asociat la UE), astăzi, însoțit de ridicarea vizelor pentru cetățenii moldoveni dornici de a merge în Uniunea Europeană, sunt alte aspecte pozitive ale ultimilor ani. Putem pierde toate aceste lucruri. Ele nu sunt ireversibile.

Ce s-a întâmplat pe 30 octombrie este rezultatul legitim și logic al comportamentului execrabil, arogant și înjositor, al celor care au avut puterea în mâinile lor în toată această perioadă. Este un vot de blam adresat lui Vladimir Filat, aflat acum după gratii, dar și al altor foști sau actuali lideri ai coaliției de guvernare.

Faptul că Mihai Ghimpu a acumulat acum 1,8% din voturi (puțin peste 23.000), face parte din această pedepsire electorală a actualei guvernări și a persoanelor asociate cu ea. Am avut acum alegeri prezidențiale, dar nu putem trece cu vederea nici faptul că și PLDM, partidul lui Filat, nu dispune decât de 2-3% din intenția actuală de vot în cadrul unor alegeri parlamentare. Și acesta este o țintă a nemulțumirilor din societate, și asta nu doar din cauza arestării lui Vladimir Filat. PL și PLDM au căzut în preferințele alegătorilor la fel cum au făcut-o, altădată, PDAM sau PPCD.

Partidul Democrat se mai menține pe linia de plutire, deși cu mari dificultăți, pentru că este partidul care domină coaliția de guvernare, are acces la resurse, are multe sute de primari de localități (unii „preluați” cam cu forța de la PLDM după arestarea lui Filat) care pot mobiliza alegători. Însă capacitatea PDM de a intra în următorul parlament, ales în 2018 este minimă, având în vedere o tendință precum este cea de acum (de demonizare a lui Vladimir Plahotniuc și a PDM).

Astfel, aceste alegeri au consacrat, într-un fel, această abandonare masivă a „vechilor partide democratice” și orientarea către unele noi sau către socialiști. Ceea ce ne spune ceva despre Republica Moldova, cu o anumită parte din populație aflată încă sub „vraja” Rusiei, din punct de vedere identitar și mental. Votul pentru Igor Dodon servește atât ca o pedeapsă dată „naționaliștilor”, „eurofililor” etc., însă mai are o conotație.

Aceea de revenire la ceva foarte cunoscut, familiar și, poate, chiar mai acceptabil pentru mulți cetățeni moldoveni: un stat autoritar, abandonarea simbolurilor românești și începerea unei politici de creare a unor noi simboluri, „moldovenești”, relații „frățești” cu Rusia, și, last but not least, un lider cu mână de fier, care să suprime orice tentativă de „românizare”. Va fi, fără îndoială, pusă pe tapet problema federalizării Republicii Moldova întru rezolvarea conflictului transnistrean. Dacă aceasta va reuși, atunci Chișinăul va fi blocat în orice decizie a sa de politică externă care nu convine Tiraspolului.

Concluzia e că unora dintre concetățeni le place să simtă cnutul pe propriile spete, și li s-a făcut dor de el. Acești cetățeni trebuie lăsați în minoritate pe data de 13 noiembrie. Asta dacă mai vrem să mai vedem o Republică Moldova prooccidentală, măcar declarativ.
 

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus