Timpul.md

27 August 2009 | 16:22

Pocherul geopolitic - Voronin sau R. Moldova?

„La baza [tratativelor] va sta principiul devotamentului fata de patrie”
(Mark Tkaciuk, deputat PCRM)

 

Nero a fost acuzat de poporul sau ca ar fi dat foc Romei. A ramas, din aceasta pricina, prototipul conducatorului politic care, pentru a-si satisface dorintele personale delirante, este in stare sa sacrifice totul, inclusiv sursa prestigiului sau. Chiar mai abitir decat la 7 aprilie, comparatia intre imparatul roman si liderul PCRM devine tentanta. Caci ceea ce pare a se juca acum, cu disperare, in perioada negocierilor „post-Soci”, este miza unei persoane versus miza unui stat. Stat care risca sa fie aruncat intr-o perpetua criza tocmai pentru ca acelei persoane sa-i fie bine…

Negocieri cu streangul la gat
Fara lamentatii de prisos, devine evident ca situatia politica de la Chisinau a ajuns iarasi la fierbere. Dupa o vizita la presedintele Medvedev, Vladimir Voronin a venit cu un proiect politic nou. Ca a plecat cu el in buzunar la Soci sau l-a primit acolo, nu are importanta. Cert este ca, intors la Chisinau, el a inceput sa schimbe partitura, sugerand siguranta si un sprijin rasaritean consistent. Chestiune care conteaza, cel putin, in ochii membrilor PCRM. Asta, in ciuda faptului ca, precum Pilat din Pont, Medvedev s-a spalat pe maini si ar fi declarat ca „indiferent de sezonul politic, parteneriatul dintre cele doua tari e foarte important”. Adica: Vladimir Nikolaevici, fa ce poti, daca iti iese sa ramai la putere - e bine, daca nu… noi avem alte treburi.

Scenariile posibile s-au dezbatut deja si nu e cazul sa le reluam aici. Sa presupunem insa, de dragul demonstratiei, ca scenariul maximalist vizat de comunisti se va indeplini si se va crea o coalitie de stanga in care vor intra, in bloc sau separat, membrii PD si AMN. Ce se va intampla atunci? Deloc paradoxal, tocmai contrariul celor afirmate de cei care negociaza asiduu in numele „principiului devotamentului fata de patrie” (numele patriei, fireste, e pastrat sub tacere). R. Moldova va intra intr-o criza care ar putea sa devina inceputul sfarsitului unui proiect statal care abia a depasit varsta majoratului.

Victoria „patriei” impotriva R. Moldova (zece premise)
Cel putin asta sugereaza consecintele pe termen scurt si mediu ale unei asemenea evolutii. Si iata de ce:

1. In eventualitatea tradarii unor partide democratice, compromiterea clasei politice de la Chisinau va fi aproape iremediabila. Ideea ca totul e de vanzare, ca nu exista nimic predictibil, ca notiunea de „barbat de stat” e penibila si ridicola va incepe sa devina dominanta in societatea activa, cu efecte devastatoare in ceea ce priveste angajamentul si increderea acesteia in jocul politic. O tradare acum ar insemna ca rezistenta la „votul de aur” a fost doar exceptia rarisima si nu regula politicii Chisinaului post-7 aprilie.

2. Alta idee, cea potrivit careia Moscova face jocurile, pe fundalul unei carente morale evidente a clasei politice, va deveni si ea tot mai puternica in spiritul public. Unii, putini, vor jubila, dar majoritatea va fi dezamagita si procesul de lehamite politica se va accentua. Concomitent, va spori sentimentul ca „nu e nimic de facut” sau constiinta ca nu exista decat solutii individuale, nu colective, in R. Moldova. Adica evadarea peste Prut, in Romania sau Occident, si detasarea si mai puternica de orice proiect local.

3. Oameni nu sunt descurajati atat de dificultati, cat de lipsa oricarei sperante. Este extrem de semnificativ din acest punct de vedere cazul capitalei unde, in pofida dificultatilor si a blocajelor pe care le-a generat guvernarea PCRM, democratii au castigat inclusiv la parlamentare. Proiectul lor, ilustrat prin primarul Dorin Chirtoaca, reprezenta o „luminita de la capatul tunelului”. O revenire a echipei comuniste la guvernare va scadea capacitatea de rezistenta la dezamagire si toleranta a populatiei cu o viteza amenintatoare.

4. Presiunea publica, creata de acele reziduuri politice din societate care se vor incapatana sa se intereseze de jocul politic, va spori direct proportional cu perceptia tradarii, devenind reactiva si chiar agresiva. Radicalismul devine inevitabil in aceste conditii, iar daca liderii politici care nu au facut pactul cu diavolul nu vor adopta un mesaj dur si radicalizat, este foarte probabil ca alti lideri vor incerca sa intre in scena.

5. Aceasta presiune sociala va fi cel mai puternic resimtita nu in mediul rural, fieful traditional al comunistilor, ci in mediul urban. Acolo vor fi marile centre potential protestatare. Iar la Chisinau majoritatea nu e comunista.

6. Relatia cu Romania va ramane in criza. In plus, o revenire a comunistilor la guvernare va genera in constiinta publica de pe malul drept al Prutului o dezamagire care nu va putea lasa decidentul politic indiferent. Capitalul enorm de simpatie pe care il are astazi R. Moldova este real. Nimeni in Romania, in ciuda crizei, nu a protestat impotriva angajamentelor financiare pe care statul roman le are fata de malul stang: burse, vize gratuite, ajutoare de stat. Imaginea unui David care lupta contra lui Goliat (adica a sistemului instaurat de Voronin) a fost convingatoare si emotionanta. Dar simpatia aceasta are resorturi morale. Tinerii aceia frumosi din 7 aprilie, parlamentarii liberali care au trecut proba „votului de aur”, mesajele Opozitiei catre Romania - sunt doar cateva dintre repere. O pactizare cu comunistii la Chisinau, indiferent de forma, va schimba aceasta stare de spirit. Oglinda se va sparge si va fi enorm de greu sa fie refacuta.

7. Concomitent, relatiile cu UE se vor raci. Va deveni clar ca „integrarea europeana a R. Moldova” va ramane doar o partitura obosita in gura unor functionari europeni care isi iau salariile, indiferent de ceea ce se petrece in stanga Prutului. Si, la urma urmei, votul Bucurestiului ramane decisiv, indiferent de delirul de grandoare care mai strabate uneori culoarele Puterii de la Chisinau. In plus, social-democratia germana va trebui sa recunoasca faptul ca a creat si a sustinut un partid, PDM, care devine carja politica si geopolitica a PCRM, in conditiile in care nici macar pericolul rusesc invocat in 2005 nu mai poate fi utilizat. Doar „pericolul” UE si al apropierii de Romania!

8. Relatia cu America va fi si ea muribunda, pentru ca reactia PCRM dupa intoarcerea liderului sau din Federatia Rusa e o proba irefutabila despre evolutiile politice de la Chisinau. Evident insa ca, in acel moment, si America va trebui sa actioneze.

9. Guvernarea va purta stigmatul unei tragicomedii penibile. In cazul unei coalitii de centru-stanga, vor avea prilejul sa evolueze alaturi inamicii feroce din timpul campaniei electorale, oameni care se amenintau reciproc ca ar fi fost fie agentii Rusiei, fie ai Romaniei, fie ai nu se stie cui. O masa amorfa fara principii si miza. O „guvernare a agenturilor”.

10. Problema transnistreana va ramane sabia lui Damocles, in conditiile in care Rusia, cu de la sine putere si nepresata de nimeni, nu va ceda in niciun caz mai jos de Kozak. Adica transnistrizare antieuropeana.

Nu trebuie sa fii foarte sofisticat ca sa realizezi ca revenirea la guvernarea „devotamentului fata de patrie” face bine, poate, oricarei alte patrii. In niciun caz R. Moldova!
 

  • Un articol de:
Versiune completă web Înapoi sus