Timpul.md

Interviu 23 Septembrie 2018 | 15:40

PS Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud: „Acordarea autocefaliei unei biserici nu va provoca un război mondial”

Pentru a afla opinia Bisericii Ortodoxe Române (BOR) privind eventuala recunoaștere a autocefaliei Bisericii din Ucraina, TIMPUL a discutat cu Preasfințitul Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud din cadrul Mitropoliei Basarabiei, fost secretar al Sfântului Sinod al BOR.

 - Preasfințite Veniamin, în contextul conflictului iscat între Patriarhia Moscovei și cea a Constantinopolului, multă lume se întreabă dacă Patriarhia Română va recunoaște Autocefalia Bisericii din Ucraina.
- E complicat să vă dau un răspuns, deoarece până în prezent Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române nu s-a pronunțat în legătură cu situația din Ucraina. Probabil, la o viitoare ședință a Sinodului va fi pe ordinea de zi și un astfel de subiect. Însă, istoric vorbind, bisericile și-au obținut autocefalia făcând demersuri canonice, după ce au îndeplinit toate condițiile canonice necesare pentru organizarea lor, ca biserici autocefale.

„Lumea ortodoxă nu a căzut de acord în privința condițiilor de acordare a autocefaliei”

- Biserica din Ucraina îndeplinește aceste condiții?
- Opiniile specialiștilor sunt împărțite. Unii spun că le îndeplinește, alții sunt de altă părere. Însă, dacă analizăm evenimentele istorice, vedem că există Biserica din Polonia. De asemenea, avem Biserica din Cehia și Slovacia, care are un număr mult mai mic de credincioși decât cea din Ucraina. Numai că, în privința condițiilor de acordare a autocefaliei, lumea ortodoxă nu a căzut de acord. Există în această privință un document încă nedefinitivat, care inițial a fost inclus pe ordinea de zi a Sfântului și Marelui Sinod de la Creta, însă care n-a mai fost discutat, deoarece s-a dat prioritate altor subiecte. Actul în cauză a fost amânat pentru o viitoare ședință, când la nivel pan-ortodox se va decide exact cum și de către cine, și în ce condiții, se acordă autocefalia, precum și cine semnează tomosul respectiv și alte aspecte care sunt legate de organizarea și viața unei biserici locale.

- De ce oare s-a pus problema autocefaliei Bisericii din Ucraina anume acum, când relațiile dintre Moscova și Kiev sunt ostile? Este, totuși, vorba de o problemă cu substrat politic?

- Nu cred că e politică. Aceasta este o problemă mai veche, care acum a ajuns la apogeu. Încă de prin anii ’90, după ce Ucraina s-a declarat independentă, au existat voci care au dorit o biserică autocefală. În acest sens, s-au făcut demersuri către Constantinopol și Moscova. Din câte am citit în presă, reprezentanții Patriarhiei Moscovei au spus că mitropolia, care le aparține canonic, nu a cerut autocefalia, însă există o altă structură pe teritoriul Ucrainei care a cerut-o.

„Ar trebui să se găsească o soluție pentru întreaga Biserică din Ucraina”

- Presa a scris de mai multe ori că la autoproclamata Patriarhie de Kiev au aderat mulți preoți și ierarhi necanonici, care au fost caterisiți de alte biserici, inclusiv de cea rusă și română. Să înțelegem că, în cazul în care autocefalia acestei patriarhii va fi recunoscută, greșelile acestor clerici vor fi acceptate de bisericile surori?
- Logic ar fi ca, în momentul respectiv, să se ajungă la recunoașterea acestora. Însă aceasta este o problemă destul de spinoasă pentru că implică foarte multe aspecte, inclusiv unele care țin de domeniul relațiilor dintre biserici, dintre ierarhi sau dintre clerici. Probabil, problema în cauză va fi discutată în viitorul apropiat la nivelul celorlalte Biserici Autocefale și se vor stabili condițiile în care e permisă acordarea autocefaliei Bisericii din Ucraina. Din punctul meu de vedere, cred că ar trebui să existe unitate în Ucraina și să se găsească o soluție bună pentru întreaga biserică de acolo și pentru toți credincioșii.

- Sfinția voastră ar accepta să slujească alături de preoți sau ierarhi sancționați pentru încălcarea sfintelor canoane?
- Nu mă pot expune la acest subiect. Repet, această problemă va fi analizată la nivelul Sfântului Sinod, unde vor fi abordate toate aspectele, inclusiv cele despre care amintiți.

„Așa s-a întâmplat în cazul Bisericii din Bulgaria”

- Totuși, în acest caz, de ce Patriarhia Moscovei a decis să rupă comuniunea cu Patriarhia Constantinopolului?
- Întreruperea comuniunii între Biserici poate apărea în diferite contexte istorice, când apar conflicte de interese și altele. Patriarhia Moscovei nu este de acord cu acordarea unui tomos de autocefalie pentru Biserica din Ucraina. Aceasta și este cauza pentru care rușii au întrerupt pomenirea Patriarhului Bartolomeu la Sfintele Liturghii, după ce au aflat că doi exarhi de la Constantinopol vor fi trimiși în Ucraina, pentru a organiza și a face demersuri în vederea acordării autocefaliei. Este o situație neplăcută pentru lumea ortodoxă, deoarece noi trebuie să fim uniți, să dăm bună mărturie în fața celorlalte confesiuni și religii. Însă apar și situații de felul acesta, când între două biserici locale apar conflicte de interese. Nu e prima dată, au mai fost situații în care unele biserici au întrerupt temporar comuniunea cu altă biserică, până când au ajuns pe calea dialogului la cea mai bună soluție. Probabil, și în cazul Ucrainei se va ajunge la o reglementare la nivelul celor două patriarhii, implicit și cu sprijinul celorlalte biserici autocefale.

- Preafericitul Bartolomeu, patriarhul Constantinopolului, are dreptul de a acorda autocefalie unei biserici, dacă celelalte Biserici Autocefale nu sunt de acord?
- În principiu, la nivelul Bisericii Ortodoxe, există o formă de conducere sinoidală, colegială. Adică se sfătuiesc întâistătătorii Bisericilor Autocefale atunci când trebuie să facă un pas în această direcție. Istoria ne arată că unele biserici au acordat autocefalie altor biserici. Mai bine zis, o anumită perioadă, autocefalia unei biserici nu a fost recunoscută, iar după aceea lucrurile s-au schimbat și s-a ajuns la restabilirea comuniunii dintre Biserici. Așa s-a întâmplat, de exemplu, în cazul Bisericii din Bulgaria. Cred că fiecare biserică autocefală va avea posibilitatea să-și spună punctul de vedere atunci, când se va discuta acest subiect. În general, când apar situații de genul ăsta, bisericile, care sunt implicate, solicită punctul de vedere și al bisericilor-surori.

„Cele două jurisdicții din Ucraina dispută între ele supremația”

- Care ar putea fi consecințele recunoașterii autocefaliei Bisericii din Ucraina?
- Atunci când se recunoaște autocefalia unei biserici, ea se bucură de toate prerogativele unei biserici autocefale. Are sfânt sinod propriu și se conduce după canoanele Bisericii Ortodoxe, după statutul și regulamentele proprii, rămânând în comuniune cu celelalte biserici autocefale. În ierarhia scaunelor bisericilor autocefale, e vorba de o ordine onorifică, fiindcă toate bisericile autocefale sunt egale și au aceleași drepturi față de credincioși. De asemenea, în relația cu celelalte biserici autocefale, s-a creat o cutumă pentru a exista mai multe forme de manifestare la nivelul Bisericii Ortodoxe. Pentru că Biserica Ortodoxă este formată din mai multe biserici autocefale, în special, organizate pe principiul etnic. Astfel, avem Patriarhia Ortodoxă Română, Patriarhia Ortodoxă Sârbă și multe altele. În contextul acesta, nu este nicio problemă. Nu trebuie să ne sperie că, dacă se acordă autocefalia unei biserici, va fi un război mondial sau altceva. Principial vorbind, nu cred că ar trebui să existe astfel de temeri, chiar dacă acolo unde nu există un consens, pot apărea anumite conflicte, acestea pot fi depășite pe calea dialogului.

- Nu credeți, totuși, că recunoașterea Patriarhiei de la Kiev va fi o nouă dezbinare în Biserica Ortodoxă?
- Va fi dezbinare, dacă cele două Biserici implicate nu vor găsi o soluție de compromis pentru binele credincioșilor din biserica ortodoxă locală. Dar dacă se ajunge la un consens, nu reprezintă niciun pericol. Este adevărat că, în contextul dat, cele două jurisdicții din Ucraina dispută între ele supremația. De aceea s-a și discutat foarte mult cui să i se acorde autocefalia: patriarhiei autocefale autoproclamate sau Mitropoliei care ține de Patriarhia Moscovei. Aici este o problemă care ar trebui analizată și, după aceea, ar trebui consultați credincioșii și clericii de acolo, pentru a vedea dacă ei își doresc sau nu independența. Trebuie să existe multă sfătuire. În Biserică, se pune accentul pe multa sfătuire, pentru ca lucrurile să se facă cu responsabilitate, deoarece e vorba de mântuirea credincioșilor.

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus