Quo vadis, ACADEMIA?

Scriu aceste rânduri și gândurile mele aleargă de la Academie la societatea noastră, la situația politică, economică și spirituală din Republica Moldova și mă conving tot mai mult că nu este vorba numai de Academie, ci de toată Republica Moldova, căci, într-adevăr, societatea noastră (și nu numai) este bulversată deo maladie foarte gravă (de această dată nu este vorba atât despre coronavirus, cât despre un virus mult mai nociv – ilegalitățile din societatea noastră – în politică, justiție, economie,unde tronează corupția și cumetrismul). Așadar, am ajuns într-o stare deplorabilă, fiind într-o situație asemenea celei descrise de George Topârceanu în poemul „Primăvară”, în care „Doar Grivei, bătrânul, n-are // Cu ce roade oasele. // Că de când cu postul mare, // Toate-i merg de-a-ndoasele”. Cu alte cuvinte, de când „ne-am democratizat”, mai recent „ne-am socialistizat”, lucrurile merg din rău în mai rău. Și această situație este determinată de mai mulți factori, fie ei obiectivi, fie subiectivi, fie inventați.

Cel mai insuportabil e faptul că nu este vorba numai de nivelul de trai al populației, ci de toate aspectele existenței sociale, politice, economice, spirituale, științifice etc., etc. În acestă ordine de idei este concludentă opinia savantului german, laureat al premiului Nobel, Hars Iensen, care a constatat cu mare regret că atunci „când dintr-o țară pleacă savanții, inginerii, medicii și alți reprezentanți ai activității intelectuale, pleacă floarea națiunii – intelectualitatea, în această situație în țara respectivă la conducere vin oamenii de afaceri, plebeii și boschetarii din stradă devin oameni politici, iar deputați se fac speculanții de la piață (precupeții), sportivii și artiștii”, în timp ce prostituatele (inclusiv cele politice) ne țin lecții de moralitate. De altfel, situații de acest fel sunt cunoscute în istorie, din care motiv, pentru a fi cât mai credibil, îl voi cita Feodor Dostoevsji, care afirma; „Vremurile noastre sunt vremea mediocrităţii, a lipsei de sentimente, a pasiunii pentru incultură, a lenei, a incapacităţii de a te apuca de treabă şi a dorinţei de a avea totul de-a gata.”

Așacum am afirmat anterior, o situație similară atestăm în toate domeniile dim Republica Moldova. Pentru a fi convingători, nu mă voi hazarda să examinez situația din domeniile în care nu dispun de competențe necesare, dar îmi voi expune opinia în raport cu situația din știința noastră, dar mai ales în raport cu Academia de Științe. În acest context, țin să informez cititorul că ideea mi-a sugerat-o ex-președintele AȘM, acad. Gheorghe Duca, care, într-o emisiune la TV 21, a deconspirat unele aspecte ale accederii în postul de președinte al AȘM a dlui acad. Ion Tighineanu. Evident, dl Gh. Duca, din considerente de autoconservare, nu a deconspirat tot tacâmul secret al acestei mutări din vârful piramidei academice. Cu toate acestea el a recunoscut că înscăunarea acad, Ion Tighineanu în fotoliul de președinte al AȘM a fost o ilegalitate, întrucât la moment îi expirase termenul de vice-președinte al AȘM, iar alegerea lui în calitate de președinte în ianuarie 2018 de asemenea a fost ilegală, dat fiind că toate criticile formulate la adresa Academiei se refereau direct și la dl Ion Tighineanu, întrucât a făcut parte din vechea conducere, fiind chiar responsabil de reformarea Academiei. Toate aceste probe a fost formulate într-o scrisoare deschisă semnată de un grup de academicieni. Dar aceste tentative s-au soldat în acelașii mod ca în cazul afârâiacului lui Ion Creangă, căci gruparea pro-Tighineasnu s-a condus de înțelepciunea orientală: Câinii latră, dar caravana își continuă drumul. Tot atunci, dl. acad, Ion Tighineanu a promis că demisionează după 2 ani de președinție, în situați în care nu-și va realiza angajamentele luate instituirea în funcția de președinte. Au trecut mai bine de 2 ani, iar situați nu s-a schimbat. Institutele continuă să fie în subordinea Ministerului Educației și Culturii, unde au fost numiți responsabili de știință persoane incompetente care s-au specializat în emiterea de dispoziții, formulare și cererea de elaborare a unor rapoarte lunare pe care nici ei nu le citesc.

Academia a ajuns pe postul de „vornicel de onoare”, denumirea ei de astăzi fiind mai curând un tribut plătit trecutului, deoarece nici Academia nu știe cu exactitate ce misiune științifică și socială are. În pofida tuturor discuțiilor de culise despre necesitatea retrocedării institutelor, în această direcție nu se face absolut nimic. Se creează impresia că toată conducerea Academiei este preocupată de menținerea situației actuale și a funcțiilor deținute (relativ bine remunerate în raport cu eforturile intelectuale depuse). Inexistența forului științific superior o demonstrează și tăcerea Academiei în cazul intenției de revenire la denumirea „limbă moldovenească”, în timp ce unii oameni de știință au luat o atitudine promptă, impunându-se în mod special declarația Institutului de Filologie Română „Bogdan P. Hasdeu”. Academia Română nu a putut rezista acestor fraude „științifice” și a luat o decizie în conformitate cu tradiția marilor noștri înaintași.

Rămâne, deci, să admitem, că Academia consideră că problema denumirii limbii noastre nu ține de competența ei, în acest fel renunțându-se la deciziile precedente ale Academiei, prin care se declara fără drept de apel că denumirea corectă a limbii noastre este limba română, iar denumirea „limbă moldovenească” a fost impusă în mod forțat de „eliberatorii” noștri din est, pentrua ne îndepărta de rădăcinile noastre naționale și istorice. Întreb conducerea Academiei actuale: ați anulat deciziile precedente sau intenționați să luați o altă decizie?

Desigur, voi fi culpabilizat de mulți că am fost îndemnat de cineva să aștern pe hârtie aceste gânfuri. O declar cu toată sinceritate că nu am fost sfătuit de nimeni, probă concludentă servin numeroasele mele materiale publicate în această problemăb. Mai mult chiar. dl acad. Ion Tighineanu știe atitudinea mea față de competențele sale manageriale. I-am spus-o la Iași prin 2016, i-am spus-o și în biroul lui de vice-președinte. Sunt sigur că dl acad. Ion Tighineanu este un specialist notoriu în domeniul nanotehnologiilor, dar este absolut incompetent în problema gestionării domeniului științific. Tocmai din aceste considerente îi recomand dlui acad, Ion Tighineanu să demisioneze din postul de președinte al AȘM, astfel încât comunitatea științifică să aibă posibilitatea să aleagă un președinte care se bucură de autoritate atât în știință, dar și în societate. Așadar, îi urez dlui Ion Tighineanu să dea dovadă de demnitate personală.
În fine, aș vrea să reamintesc afirmația filosofului, sociologului și futurologului american Alvin Toffler, conform căruia „analfabetul viitorului nu va mai fi cel care nu știe să citească, ci acela care nu știe să înțeleagă.” Vă urey, dle acad. Ion Tighineanu, să aveți capacitatea de a înțelege! 

VASILE BAHNARU