Timpul.md

Editorial 7 Octombrie 2016 | 11:07

Recomandare de lectură: „Afganii”

Alexandru Vakulovski surprinde cu o carte cutremurătoare: „Afganii” (Ed. Tracus Arte, București, 2016) ce include 11 interviuri ale participanților din Antonești, Republica Moldova, satul de baștină al autorului, în războiul din Afganistan. Cele 11 interviuri cuprind o perioadă de 10 ani începând din decembrie 1979 și până în toamna anului 1989 și aduce multe informații veridice în raport cu poziția oficială a statelor implicate.

Pentru a se oferi o imagine cât mai completă sau cât de cât mai apropiată de ceea ce înseamnă această carte, ar trebui să fie analizată, fiecare din unghiul său profesional, nu doar de literați, scriitori sau critici literari, ci și de istorici pentru că „Afganii” este o carte document. Prefața și postfața sunt semnate de doi istorici, dar nu este suficient. Este necesară o abordare mult mai riguroasă. La fel de bine, un cuvânt de spus, l-ar avea analiștii politici pentru că interviurile au un conținut politic puternic și uneori răspicat spus. Se vorbește despre conflictele dintre națiunile ce făceau parte din Uniunea Sovietică, despre spionaj, despre războiul rece etc.

Este important și cuvântul pe care l-ar avea sociologii, psihologii specializați în traume și pierderi, psihiatrii dar și specialiști ai forțelor armate și ai serviciilor naționale de securitate. Au trecut totuși 27 de ani de când războiul a luat sfârșit, regimurile și orientările politice sunt altele, există premisele pentru a se putea vorbi mai detașat despre războiul din Afganistan. Jurnaliștii dar și antropologii găsesc în această carte material temeinic pentru viitoare anchete și cercetări. Mărturia celor care au suferit colateral: vocile mamelor, ale părinților, poate ale copiilor, ale celor rămași acasă așteptând vești sau primind sicrie de plumb cu trupurile celor din familie, nu pot să fie neglijate.

O carte emoționantă, dar care mi-aș fi dorit să nu fie niciodată trăită și să nu fie niciodată nevoie să fie scrisă. „Afganii” este o carte intensă, unde găsești la tot pasul elemente puternice și traumatizante, „momente de disperare” cum le numesc unii dintre intervievați. O carte dificil de analizat, deoarece surprinde foarte multe aspecte dar și multe trăiri. Este o carte a leziunilor sufletești. (...)

O carte care ar trebui să dea mult de gândit, nu doar în Republica Moldova și în România sau fostele țări URSS ci în toate statele fostului Tratat de la Varșovia, și la urma urmei, (fără a fi patetic) tuturor statelor lumii pentru ca astfel de orori să nu mai aibă loc. „Afganii” este cartea unui experiment mondial eșuat: acela al comunismului. Împărțirea lumii în funcție de ideologii și credințe nu-și are rostul. Omul nou nu a existat niciodată, există doar omul străbun și nobil care trăiește în liniște și pace cu aproapele, omul care-și duce moștenirea propriului popor, propriei religii.

Cătălin Stanciu

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus