Timpul.md

24 Martie 2009 | 11:19

Reflectii electorale in Postul cel Mare

De la declararea Independentei si pana in prezent, cu mici exceptii, unele si aceleasi persoane, dar sub diferite masti (agrarieni, socialisti, inter-frontisti, social-democrati, centristi), s-au perindat la guvernare. Toti insa provin dintr-o singura oala - nomenclatura comunista si/sau comsomolista. Numai cate au promis acesti politicieni: rezolvarea conflictului transnistrean, consolidarea relatiilor de buna vecinatate cu Romania si Ucraina, circulatia libera (fara vize) a cetatenilor RM in Europa, triplarea pensiilor si a salariilor, garantarea tuturor formelor de proprietate si, inainte de toate, a proprietatii private, garantarea libertatii de exprimare…

Daca in 2001 promiteau aderarea la Uniunea Rusia-Belarus, deja in 2005 au schimbat brusc macazul, venind in fata electoratului cu lozinci proeuropene. Acelasi siretlic il aplica si acum, in 2009: „Moldova europeana o construim impreuna!”. Sloganurile s-au reorientat spre Vest, „oistea” insa a ramas spre Est. Una declaram la Bruxelles, alta cersim la Moscova. Adevarul insa nu poate fi ascuns: eradicarea coruptiei, atragerea investitiilor, deschiderea locurilor noi de munca, stimularea productiei, diversificarea pietelor de desfacere si inca multi alti pasi concreti, avand drept scop integrarea in UE, pot fi realizati doar prin schimbarea clasei politice. Numai asa vom scapa de saracie si de frica. Pentru ca acolo unde domina frica nu mai ramane loc pentru nimic.

In anii ’70 ai secolului trecut, la Helsinki, un grup de teroristi au incercat sa deturneze un avion. Dupa negocieri indelungate si esuate, organele abilitate au decis sa intervina in forta. Teroristii au fost capturati, pasagerii - eliberati. Insa o buna parte din ei au refuzat sa paraseasca avionul. Mai mult decat atat, acesti pasageri trecusera de partea teroristilor, impotrivindu-se oamenilor legii. Fenomenul respectiv - cand cei agresati pactizeaza cu agresorii - este numit astazi sindromul Helsinki (sau Stockholm, dupa un caz similar la o banca suedeza). Iata la ce poate sa faca frica. Uneori, se creeaza impresia ca si moldovenii sufera de acest sindrom. Comunistii si pepecedistii au transformat R. Moldova intr-un „avion”, tinand „ostatici” cei aproximativ 3 milioane 500 mii cetateni. Partidele de opozitie si-au propus sa elibereze „ostaticii”. Lupta este dura, acerba, inechitabila. In data de 5 aprilie se asteapta „asaltul” cel mare. Oare cati dintre „ostatici” vor pactiza cu „teroristii”? Oare cati dintre ei vor accepta libertatea?

Recent, o cunostinta mai veche m-a intrebat daca este adevarat ce vorbesc si scriu comunistii si pepecedistii despre liderii Opozitiei, despre unele personalitati din cultura, mass-media etc. I-am raspuns ca in politica, probabil, ca si in religie, nu exista formatiuni inocente, respectiv, fara de pacate. Unii gresesc cu vorba, altii cu fapta. Greselile unora sunt regretabile, ale altora condamnabile. In viziunea Puterii, paiul din ochiul Opozitiei este mai mare decat barna din ochiul propriu, iar atunci cand nu au suficiente argumente se aplica cele mai marsave etichetari, calomnii, injurii. Daca ar fi sa dam crezare tuturor ineptiilor lui Voronin si Rosca, toti intelectualii marcanti ai Basarabiei sunt banditi, mafioti, betivi, gangsteri, masoni, kaghebisti s.a.m.d. Loveste si murdareste, dezbina si stapaneste! - acesta este principiul de care s-au condus si se conduc cei doi apologeti ai minciunii si terorii ideologice ros-oranj, dar si satelitii lor.

Destinul este opera celor puternici si scuza celor slabi. Sigur, exista un determinism cosmic, dumnezeiesc, care ne pecetluieste viata. Destinul insa, pana la urma, depinde si de noi insine. Daca vom sta cu mainile incrucisate, asteptand pomana de sus, putin probabil ca vom schimba tara asta. Pentru a trai bine trebuie sa muncim bine, trebuie sa avem locuri de munca bine platite. Iar pentru aceasta, astazi, R. Moldova are nevoie de ALTE ELITE. Elite formate din oamenii bine scoliti, instruiti, care stiu si pot infaptui reforme in numele poporului si pentru popor. Numai o noua clasa politica, o echipa de oameni tineri si ambitiosi, profesionisti si necompromisi poate readuce republica pe fagasul integrarii europene, pe calea civilizatiei si progresului. O asemenea echipa exista. Ea se numeste Partidul Liberal Democrat din Moldova!


 

  • Un articol de:
Versiune completă web Înapoi sus