Timpul.md

Editorial 7 Decembrie 2016 | 09:00

România lucrului bine trădat

Marți, 29 noiembrie, la Palatul Cotroceni a avut loc o ședință a Consiliului Suprem de Apărare a Țării. Consiliul este principala instituție cu atribuții în domeniul securității naționale și apărării țării. Principala temă a acestei ședințe, conduse de președintele Consiliului, președintele României, Klaus Iohannis, a fost relația cu Republica Moldova și administrarea acesteia. 

Trebuie să mărturisesc că înainte de această ședință, așteptările mele de la ea fuseseră mari. Asta deoarece ea fusese anunțată chiar de președinte în urmă cu peste o lună, după ultima ședință a CSAT. Tot atunci, președintele Iohannis anunțase și principala temă a ei. Printre altele, șeful statului român menționase că această ședință va clarifica și poziția oficială a României cu privire la unificarea României cu Republica Moldova. Asumarea unei poziții oficiale, la cel mai înalt nivel, a statului român față de chestiunea Unirii cu Republica Moldova, ar fi constituit o premieră istorică după 1991.

Zic „ar fi fost”, deoarece nici pomeneală de așa ceva după ședința de marți, când președintele a ieșit să țină o conferință de presă. Eu credeam că sașii, în general, sunt oameni de cuvânt, și sasul Klaus Iohannis, în special, este și el un om cinstit. Mai mult, credeam că lozinca „România lucrului bine făcut”, din campania electorală din 2014, nu au fost doar niște vorbe în vânt. În fond, pentru ea l-am și votat pe Iohannis, dincolo de odiozitatea celuilalt candidat, pesedistul plagiator Victor Ponta. Aș fi putut să-mi anulez buletinul, dar n-am făcut-o. Acum am motive să regret ce am făcut atunci.

Asta deoarece muntele (declarațiile din septembrie ale lui Iohannis) a născut un șoricel (realitatea de după ședința CSAT). Împreună cu primele figuri în stat și cu decidenții din instituțiile cu atribuții în securitate națională, președintele a luat decizia ca România să aibă o strategie a relațiilor cu Republica Moldova, și să se formeze un grup de lucru inter-instituțional care să gestioneze la nivelul statului român toate aspectele raporturilor bilaterale cu Chișinăul. Atât a binevoit președintele să anunțe în conferința sa de presă de după ședința CSAT. Nimic despre Unire. Nimic despre ce-ar urma să conțină acea strategie anunțată cu atâta aplomb. Nu știm nici dacă ea există sau încă urmează a fi definitivată, deși în mod normal ar fi trebuit deja să fie făcută publică, existând timp pentru elaborarea acesteia din septembrie până acum. Cunoscând atitudinea generală a instituțiilor statului român față de chestiunea în cauză, înclin să cred spre a doua variantă.

În schimb, calmul și flegmaticul președinte al României a anunțat că țara pe care o conduce va susține în continuare integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană. În același timp, Iohannis a spus că este în interesul României ca Republica Moldova să-și fortifice instituțiile și să fie un stat puternic. Mai mult, România, pare-se, va ajuta Chișinăul în aceste demersuri.

Eu cred că după toate acestea, oameni precum Renato Usatîi, Vladimir Voronin, și mai ales președintele ales al Republicii Moldova, Igor Dodon, ar trebui să fie fericiți. Președintele României le vorbește pe limba lor, le împărtășește preocupările. Se pare că Iohannis este un statalist moldovean și va lucra pentru ca Republica Moldova să devină ceea ce nu a putut fi după 1991 și nu este nici acum, adică un stat viabil.

Dincolo de toate aceste „materii înalte” și chestiuni care, probabil, în optica unora precum Iohannis sau Dodon, nu ar trebui să privească cetățeanul de rând, rămâne strigătul mut al românilor basarabeni care se mai văd trădați de la București încă o dată. Chiar dacă basarabenii sunt obișnuiți să fie abandonați de mai marii zilei din statul român (nu de România ca țară), nu înseamnă că trebuie să le și placă. Dimpotrivă.
Neghiobia acestui moment jenant este accentuată de situația la nivelul instituțiilor din Uniunea Europeană, acolo unde problematica extinderii UE spre est nu este o prioritate ci, din contra, este amânată cât mai mult.

E vorba și de „oboseala extinderii”, în condițiile în care membrii recenți ai UE mai trebuie să fie integrați pe deplin, dar și despre problemele interne, economice și sociale, din țările Comunității. Mulți decidenți ai UE au dat de înțeles, mai voalat sau mai direct, că Republica Moldova nu va primi o invitație de a începe negocierile pentru aderare în următorii douăzeci de ani. În aceste condiții, poziția exprimată de Iohannis este doar o găselniță, invocată pentru ca șeful statului român să poată spune că a făcut ceva pentru Republica Moldova celor care-l vor acuza de inacțiune și nepăsare. De când este președinte, Iohannis a fost îndemnat de organizațiile din societatea civilă românească să-și asume problema apropierii Republicii Moldova de România, dar și pe cea a Unirii. Acum, Iohannis se poate apăra invocând acest grup de lucru pentru gestionarea relației cu Chișinăul. Care seamănă mult prea mult cu o comisie din aceea constituită pentru a îngropa definitiv un subiect incomod, în buna tradiție liberală din care provine și Iohannis, fost conducător al PNL.
Păcat.
 

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus